Despre Sebastian Burduja

Despre Sebastian Burduja

Sunt Sebastian Burduja și sunt un idealist pragmatic, bolnav de România. Crezul meu este că viața merită trăită în slujba societății, într-o permanentă luptă pentru o cauză comună. Pentru mine această cauză este o Românie pe bune.

burduja2.jpg

Cu o şcoală pe bune pentru secolul XXI. Cu o administraţie pe bune, fără impostură, modernă şi cinstită. Cu locuri de muncă pe bune, pentru fiecare român. O Românie#pebune în care să-ţi fie drag să rămâi.

Mă frământă de foarte multă vreme o întrebare: de ce este România astăzi atât de jos când ar putea fi atât de sus? Nu ne lipsește mai nimic. Avem oameni minunați, dar nu știm cum să îi motivăm să rămână acasă, deși sunt cea mai importantă bogăție a oricărei țări. Avem (încă) și resurse naturale. Am putea să ne dezvoltăm repede și bine. 

Un răspuns posibil l-am dat până la urmă într-o carte la care am lucrat aproape un deceniu: Între speranță și deziluzie. Democrație și anticorupție în România postcomunistă. Primele pagini le-am scris pe când eram student la Universitatea Stanford, unde am colaborat cu un dascăl extraordinar, Prof. Larry Diamond. Am continuat proiectul la Harvard, într-un program de dublu-masterat la Harvard Business School și Harvard Kennedy School.

IMG_1867.JPG

În plan profesional, am lucrat ani de zile pe proiecte de dezvoltare în sectorul privat, la o importantă firmă de consultanță, și la Banca Mondială. Am efectuat stagii de practică la Organizația Națiunilor Unite în Geneva, la National Endowment for Democracy în Washington și la Institutul Freeman Spogli din California. Ca expert al Băncii, am condus proiecte de dezvoltare în Europa de Est și în România. Am fost în misiuni de lucru în peste 300 de localități din țară și am reușit să mișcăm din loc miliarde de euro în investiții finanțate din fonduri europene și de la buget, mai ales în zona de infrastructură.  

Am rămas mereu cu gândul acasă, chiar și departe de țară. În 2009 am pus bazele Ligii Studenților Români din Străinătate (LSRS), care a devenit cea mai mare organizație românească la nivel global. Prin LSRS am sprijinit câteva mii de tineri români să aiba șansa unei educații de top peste hotare. Pe unii dintre ei am reușit să-i convingem să revină acasă. În 2011 am fondat Fundația CAESAR, un institut de cercetare pentru dezvoltarea României. Am adus împreună experți de renume și-am venit cu soluții pentru ceea ce am numit România în 3D: România demnă, dezvoltată, democratică.

IMG_7693.jpg

Dupa 12 ani de studiu și muncă peste hotare, la inceput de 2016 mi-am îndeplinit visul: am revenit acasă în România. Alături de oamenii care au pus umărul în LSRS și CAESAR, am decis să pornim un proiect civic și politic. Se numește PACT: Platforma Acțiunea Civică a Tinerilor. Ne-am asumat de la bun început patru valori: Profesionalismul, Acțiunea, Comunitatea și Transparența. Sunt convins că PACT înseamnă pasul necesar pentru România pe bune. Acum construim, cu răbdare și încredere. Proiect cu proiect, localitate cu localitate. Pentru România #pebune pe care ne-o dorim cu toții. 

Sunt adesea întrebat ce caut în România. De ce am renunțat la o viață fără griji în America și mi-am mutat soția și fetița tocmai în România. E foarte simplu: România e acasă. „În viață să nu faci ce poți, în viață să faci ce trebuie”, mi-a spus bunicul meu pe patul de moarte. Continui să mă lupt să fac ce trebuie în viață. E singura cale pentru a putea spune, la sfârșitul vieții mele, că am lăsat ceva în urmă acestei țări și acestei lumi.

***

O iau însă cu începutul. M-am născut în București, la mijlocul anilor '80. Prima casă a fost un mic apartament de bloc din Cartierul Militari. După numai câteva luni de la naștere, fără să vreau i-am „alungat” pe părinți din București, un oraș care devenise extrem de neprietenos pentru doi oameni tineri, cu doi copii si fără relații în partid. Erau anii cei mai crunți ai regimului comunist și muream de foame. Ne-am mutat la Piatra Neamț.

Toata_familia_copilarie.jpg

Nu întâmplător Piatra Neamț, pentru că suntem de-ai locului. Așadar, suntem moldoveni, familia Burduja având o tradiție istorică îndelungată, aici și dincolo de Prut. Am avut șansa unei copilării frumoase la Piatra. Rămân multe amintiri dragi, mai ales cele cu sora mea, părinții și bunicii. Crăciunul și Paștele în special erau memorabile, sărbătorite ca într-o familie de preoți. Din partea mamei, bunicul, Pr. Ioan Pricop, a fost Protopop de Neamț timp de 25 de ani, apoi Preot Paroh la Biserica Sf. Nicolae din Bacău. Fratele bunicii, Înalt Prea Sfințitul Ioachim, Episcop Vicar de Roman și apoi Episcop de Huși. Dinspre tată, străbunicul a fost Preot Paroh la Dochia, cumnatul lui tot preot în sat, iar vărul lui preot, la Ghigoiești. Iar la Borniș, jumătate de sat este Burduja. Acestea-s rădăcinile.

La cinci ani, am început să practic tenis de performanță la Condor Club Piatra Neamț. Nu am fost nici pe departe cel mai bun (mă pot lăuda însă cu sora mea, care a urcat până pe locul 8 la nivel național). Domnul antrenor Romeo Stoica m-a poreclit „Ilie", pentru că îmi plăcea să mă distrez pe teren. Scurta în cros rămâne lovitura mea favorită. Am fost clasat pe locul 40 în vremurile cele mai bune, după un loc III la Cupa Aerostar Bacău. Rămâne memorabilă semifinala: oponentul meu a câștigat categoric meciul (6-1, 6-4, parcă) jucând cu mâna stângă, deși era un dreptaci redutabil.

TNU_tricolor.jpg

Piatra, București. În 1996 am revenit la București, în urma deciziei părinților. Aproape din întâmplare, am nimerit la una dintre cele mai bune școli din capitală, Școala Generală Nr. 11 „Ion Heliade Rădulescu”, sub îndrumarea unor dascăli pentru care am tot respectul. Țineam să demonstrez că pot fi printre primii, în ciuda accentului meu moldovenesc, de care mulți colegi făceau la început haz. Am încheiat până la urmă cu rezultate bune, ca șef de promoție și olimpic la română, mate și istorie. Mai presus de toate rămân din acei ani prietenii mei cei mai buni, un grup de colegi care a rămas unit peste ani, poate și de năzdrăvăniile pe care le-am făcut împreună. 

Am urmat apoi Colegiul Național „Mihai Viteazul”. Profilul info-mate-fizica, info intensiv. Multă carte, plus o serie lungă de activități extra-curriculare, în special prin Junior Achievement România. Apogeul a fost simularea unei „firme” care chiar a produs o serie limitată de șosete haioase. Am avut mare succes, mai ales printre părinți și prieteni, dar ne-am și calificat până în finala concursului. Anii de liceu au fost însă mai mult decât o joacă. Se știe și astăzi, la Viteazul se face carte și într-adevăr am învățat de la profesori cu har, inclusiv Marian Staș, fiind parte din prima promoție a programului Liderii Mileniului Trei. Le datorez enorm, mai ales prin prisma a ceea ce a urmat.

Stanford. Am plecat înarmat cu multă ambiție și mai ales conștient că aveam de îndeplinit „o misiune”: să demonstrez că un român poate fi cel mai bun. Să învăț cât mai mult și cât mai bine. A fost și antidotul ideal pentru dorul de casă și de cei dragi. Mi-am ales ca specializare politicile comparate, în special studiul democrației. Vroiam să înțeleg unde greșise România și cum de se năruiseră atât de repede speranțele noastre din zilele Revoluției. „De la speranță la deziluzie”, teza mea de specialitate (honors thesis), oferea și un răspuns: corupția generalizată. Era și este, în viziunea mea, sursa celor mai importante probleme ale României, de la sistemul educațional și de sănătate la infrastructură și servicii publice. La momentul 2008, teza mea a fost prima lucrare care analiza evoluția cadrului anticorupție în contextul procesului de integrare europeană.

Stanford_graduation_ceremony_with_parents_and_with_Prof._Donna_Hunter_(Rhetoric).jpg

Am absolvit Universitatea Stanford, cu onoruri și merite deosebite, Phi Beta Kappa, cu specializările Politici Comparate (Honors), Economie și Sociologie (minors). Am fost studentul unor profesori ca Larry Diamond (mentorul meu din 2005 până astăzi), Patrick Chamorel & Adrienne Jamieson, Donna Hunter, Doug McAdam, Mark Granovetter, William Dement, Stephen Krasner, Gerhard Casper și mulți alții. Sunt mândru că am fost admis la Stanford în 2004 (am fost singurul român în promoția mea) și am absolvit printre primii. Totodată, rămân conștient că șansa de a studia la această universitate de top o datorez și familiei, care m-a susținut necondiționat printr-un efort financiar deosebit. Le sunt veșnic recunoscător și îmi doresc ca toți elevii și studenții din România să poată avea acces la cea mai bună educație din lume, fără nicio barieră în calea performanței lor.

Harvard & Harvard. Pe baza rezultatelor de la Stanford și a dosarului de admitere, inclusiv examene și interviuri, am fost admis ca dublu masterand la Harvard Business School (MBA) și la Harvard Kennedy School of Government (HKS). Pratic, cele mai bune instituții academice din lume pe domeniile de administrare a afacerilor, respectiv politici publice. Pe perioada celor trei ani, am fost susținut în mare măsură de bursa David M. Rubenstein și de HBS MBA Class of 1970 Fellowship. Sunt profund recunoscător oamenilor care mi-au oferit încrederea și sprijinul lor. 

HBS_tricolor.jpg

Am fost onorat să fac parte din prima promoție a programului integrat de masterate la Harvard Business School și Harvard Kennedy School, alături de alți 21 de studenți. Am fost singurul român, unul dintre cei trei studenți internaționali și de departe cel mai tânăr membru al promoției 2011. Sunt un fan declarat al colegilor mei și rămân impresionat de realizările lor; sunt oameni de calitate, care deja schimbă în bine lumea în care trăim. La Harvard am colaborat cu mai mulți profesori de renume, inclusiv Steve Jarding, David Gergen (ca asistent), Joseph L. Bower, John Donahue, Mark Moore, Amb. Nicholas Burns, Ernest May, Dan Levy, Teresa Amabile, Boris Groysberg, Michael Wheeler, Tim McCarthy, Jose A. Gomez-Ibanez ș.a.

Experiența profesională. Realizările academice mi-au deschis uși și pe plan profesional, uneori în premieră. Astfel, am fost primul stagiar al Diviziei NATO din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Și tot primul stagiar din divizia pentru Europa de Est de la National Endowment for Democracy (NED) în Washington DC. La Stanford am lucrat part-time -- și munca de jos pentru bani de buzunar, la un fast-food din campus și la magazinul universității cu produse promoționale -- dar și muncă de cercetare. Cea mai importantă realizare a fost colaborarea cu Prof. Larry Diamond, prin Freeman Spogli Institute for International Studies. Am fost onorat să pot contribui la capitolele despre Europa de Est și Asia Centrală din cartea „The Spirit of Democracy”, una dintre cele mai apreciate lucrări academice despre stadiul democrației la nivel global.

Marcel_Tianu_full_cu-raportul-1.jpg

Capitolul Harvard a însemnat și două stagii de practică utile. Mai întâi, în vara anului 2009, la Organizația Națiunilor Unite (ONU, Geneva), în cadrul Comisiei Economice pentru Europa. Iar în 2010, la firma de consultanță McKinsey & Co., chiar la București.

După absolvire, am fost angajat de firma de consultanță Dalberg Global Development Advisors în cadrul biroului din Washington, D.C. Dalberg este o companie globală de consiliere strategică care dezvoltă strategii de ţară și proiecte de dezvoltare la nivel înalt pentru ţările emergente, în parteneriat cu organizaţii multilaterale ca G20, Organizaţia Naţiunilor Unite ș.a.

În 2012 am fost selectat de Banca Mondială, în cadrul unității de dezvoltare socială a diviziei Europa și Asia Centrală (ECA), la sediul central din Washington, D.C. De atunci am avut șansa să lucrez ca membru al unei echipe internaționale de experți, concentrându-mi activitatea pe proiecte strategice de dezvoltare urbană și regională, în special în România, în contextul unui efort de asistență tehnică cu privire la creșterea capacității administrative de absorbție a fondurilor europene. Mai multe detalii despre activitatea mea profesională se regăsesc aici.

LSRS. În ianuarie 2009, am co-fondat împreună Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS). Am simțit la acea vreme nevoia de a coagula comunitatea tinerilor studenți și absolvenți români din întreaga lume și de a facilita legăturile dintre aceștia. Am dorit să creăm și o punte spre colegii de acasă, facilitând admiterea la universități de top prin consiliere gratuită din partea unor studenți sau absolvenți de peste hotare care deja trecuseră prin acel proces și prin adaptarea la un nou mediu.

Alaturi_de_echipa_LSRS_la_Gala_LSRS_ianuarie_2014.jpg

Dar, înainte de toate, am pornit de la convingerea că această comunitate a tinerilor români din străinătate reprezină o resursă strategică pentru România și pentru procesele esențiale de dezvoltare ale anilor ce urmau. Era până la urmă continuarea unei tradiții istorice, deschisă încă din 1845 de Societatea Studenților Români de la Paris. Acei tineri studenți au revenit în țările române și, în decurs de numai câteva decenii, au pus bazele Statului Român modern. Generația pașoptistă, un exemplu care merită într-adevăr urmat.

Între timp, ni s-au alăturat peste 1.000 de voluntari și mai bine de 12.000 de studenți și absolvenți români din întreaga lume. Liga a devenit o casă departe de casă pentru mulți dintre ei, iar pentru unii a devenit biletul de întoarcere în România. Mai multe detalii despre proiectele și impactul LSRS se regăsesc aici. Am fost primul Președinte al LSRS, din 2009 până în 2012. În prezent sunt Președinte de Onoare (pensionar, după cum glumesc colegii mei) și sunt mândru că, după trei predări de ștafetă, LSRS continuă să dea rezultate pentru tinerii români din străinătate.

Aurescu.jpg

CAESAR. Am lansat proiectul CAESAR (Centrul pentru Acces la Expertiza Studenților și Absolvenților Români) în 2011, sub umbrela LSRS. Între timp, CAESAR a devenit o Fundație de sine stătătoare: comunitate globală de peste 3.000 de experți tineri și consacrați, laborator de idei și platformă de acțiune civică la nivel local, regional și național. Echipa CAESAR reunește mai bine de 200 de voluntari, oameni minunați care pun suflet pentru o viziune proprie: România în 3D -- România democratică, dezvoltată și demnă. Tot CAESAR este și inițiator al campaniei i74 „Parlament pentru cetățeni”, prima inițiativă cetățenească ce vizează consolidarea democrației românești, dar și a altor proiecte majore: Forumul CAESAR, SMART Diaspora 2020+, Campania „Cine votează contează” etc. Mai multe despre CAESAR aici.

IMG_7589.jpg

PACT. Pe 31 ianuarie 2016 am lansat PACT: Platforma Acțiunea Civică a Tinerilor. Am reunit un grup de profesioniști, oameni cu cariere serioase și rezultate concrete. Toți „tineri” în spirit. Adică fără nicio urmă de resemnare în lupta pentru o Românie pe bune. Oameni care nu au făcut politică. Oameni care cred în idei și în proiecte concrete pentru comunitate. Oameni care sacrifică timp și nervi pentru a face ceva pentru alții, în țara lor. Prin acest grup minunat de oameni și prin toți cei care ne susțin, am reușit într-un timp record să înregistrăm PACT la Tribunalul București, am concurat în alegerile locale și am câștigat mandate de consilieri locali în 4 din 10 localități unde ne-am prezentat. Am demonstrat că se poate, inclusiv în România profundă, unde PACT a adunat până la 35% din voturi. Continuăm să luptăm pentru o schimbare de paradigmă: politica pentru cetățeni, nu pentru politicieni. Mai multe despre inițiativele PACT se regăsesc aici, iar programul nostru politic este aici.

PACT_fara_penali.jpg

Plan personal. Am locuit aproape 12 ani în Statele Unite, dar dorul de casă, de familie și de prieteni nu s-a diminuat, din contră. Pe 5 ianuarie 2016 am revenit acasă. Definitiv. 

Statele Unite au fost o gazdă primitoare, o țară față de care păstrez o recunoștință deosebită pentru tot ceea ce mi-a oferit. Pe lângă cunoștințele academice și șansele în carieră, cea mai mare împlinire se numește Emmaline Holly Burduja. A fost dragoste la prima vedere, chiar la cursul nostru preferat de la Kennedy School. De-atunci ne îndrăgostim unul de celălalt în fiecare zi. Holly a absolvit un masterat în Middle Eastern Studies la Harvard și a lucrat la nivel înalt în administrația americană. Iubește România și se luptă pentru dezvoltarea ei, ca expert al Băncii Mondiale la București.

Cea mai mare minune a noastră a venit pe lume în vara anului 2015 și se numește Joann Ioana Maria Burduja. Este o binecuvântare pentru familia noastră, iar ziua ei de naștere a fost cea mai fericită din viața noastră. Dorința noastră este ca fetița noastră să crească și să-și împlinească toate visurile acasă, în România. 

În fine, un alt membru al familiei este Henri, un Basset Hound minunat și un prieten adevărat care ne iubește necondiționat.

Pe viitor. Continui să cred că oamenilor buni li se întâmplă lucruri bune. Lupt să fiu mai bun în fiecare zi. Mergem înainte!

 IMG_4041.JPG