Adevărul: Portret de #REZIST de la Teleorman: Cristian-Mihai Dide - Sebastian Burduja

Adevărul: Portret de #REZIST de la Teleorman: Cristian-Mihai Dide

Adevărul: Portret de #REZIST de la Teleorman: Cristian-Mihai Dide

dide.protestProtestele din ultima lună din România au reprezentat deşteptarea unei generaţii. O generaţie care a dat semne că este vie încă din timpul mişcărilor de stradă împotriva proiectului Roşia Montană, a cărei voce s-a auzit puternic la manifestaţiile provocate de tragedia #Colectiv şi care s-a trezit definitiv odată cu protestele din acest an.

Proteste care nu au avut şi nu au nevoie de lideri şi nici de „reprezentanţi”. Strada se reprezintă singură fără alte comentarii – prin acţiuni, prin mesaje, prin gesturi. Cu toate acestea, protestele din ultimele şase săptămâni au scos la iveală poveşti remarcabile, cu protagonişti mai puţin cunoscuţi, care merită spuse şi date mai departe drept exemple de implicare civică. Una dintre aceste poveşti este cea a colegului şi prietenului meu de la Teleorman, Cristian-Mihai Dide.

El este unul dintre protestatarii care şi-au mutat biroul în Piaţa Victoriei. Dide lucrează zi după zi din faţa Palatului. Aici un live video din 27 februarie. Dide rămâne cu ochii pe ei pentru că aşa ne-au forţat cei care n-au înţeles nici până azi, nici în ultimul ceas, că sunt acolo să ne reprezinte. Dide nu pleacă din Piaţă până nu pleacă şi actualul Guvern, care şi-a pierdut iremediabil credibilitatea după „noaptea hoţilor”. Dide are cu el apă, mâncare, un laptop şi mai multe pancarte. Pe cea mai mare dintre ele, întinsă zilnic pe asfaltul din Piaţa Victoriei, scrie cu litere de-o şchioapă, vizibile, fără doar şi poate, şi din spatele geamurilor de la Palat: „Respectăm votul dat şi cerem guvern nou, competent şi curat”. Mesaj afişat prima dată pe 7 februarie. Un mesaj care spune totul. Un mesaj de bun simţ. Un mesaj pentru democraţie. Un mesaj firesc într-o ţară în care firescul a devenit ceva bizar.

Despre Cristian-Mihai Dide aş putea scrie un roman. Este un antreprenor de 31 de ani, născut şi crescut în Roşiorii de Vede. Firma sa este specializată în proiectarea, instalarea şi mentenanţa sistemelor de detecţie şi stingere de incendii. Pentru cunoscători: PSI. Prin natura ocupaţiei sale, Dide este învăţat şi obligat să-şi facă treaba impecabil, cu o meticulozitate pe care n-am mai întâlnit-o la nimeni altcineva. Ştie că de felul în care-şi desfăşoară activitatea pot depinde vieţi omeneşti. Ei bine, Cristian-Mihai Dide are aceeaşi pretenţie „ridicolă” de la cei care-l reprezintă şi gestionează banii publici. Vrea responsabilitate, integritate şi profesionalism. Pentru că şi de ei, din păcate, depind vieţile noastre (de zi cu zi şi nu numai).

Având în vedere obiectul de activitate al firmei sale, dezastrul de la Colectiv a provocat „marele declic”, după cum spune chiar Dide. A fost dovada că incompetenţa şi regula „merge şi aşa” pot duce la tragedii neînchipuite până mai ieri. Cineva spunea că diferenţa dintre bine şi rău este de o fracţiune de secundă. Iar Dide ştie asta foarte bine. #Colectiv a fost punctul de la care a hotărât că aşa nu se mai poate şi că ţine şi de el să schimbe ţara în care trăieşte şi-n care vrea să rămână în continuare, alături de soţia lui, Alisa, şi de toţi cei dragi. Iar Cristian Mihai Dide nu este omul jumătăţilor de măsură. Atunci când face un lucru şi mai ales atunci când luptă pentru un principiu, se implică 100% şi nu renunţă niciodată la luptă.

Perseverenţa uneori soră cu încăpăţânarea care îl caracterizează l-a transformat pe Cristian-Mihai Dide într-un un cetăţean implicat prin excelenţă. S-a alăturat Platformei Acţiunea Civică a Tinerilor (PACT) şi a candidat la Consiliul Local Roşiorii de Vede. Deşi şi-a făcut campanie aproape de unul singur, ajutat doar de familia sa, a scos un scor de aproape 4% – fără precedent şi aproape de necrezut pentru Roşiorii de Vede. Dacă n-aţi fost până acum la Roşiori, merită să mergeţi. Veţi vedea un orăşel din România profundă, cu oameni faini dar deznădăjduiţi, fără investiţii profitabile, fără spaţii verzi amenajate, fără investiţii în viitorul generaţiilor următoare. Fără perspective. 

Acum şase luni, Cristian-Mihai Dide şi-a înfiinţat un ONG, Evoluţie în Instituţie, prin care monitorizează constant activitatea instituţiilor publice din judeţul Teleorman. Susţine că multe lucruri ar putea fi simplificate şi îmbunătăţite în administraţia locală cu ajutorul tehnologiei şi al unor investiţii pentru cetăţeni şi pledează pentru transparentizarea informaţiilor de interes public. Nu sunt doar vorbe, sunt fapte şi victorii muncite. Cristian-Mihai Dide participă la şedinţele Consiliului Local, trimite sesizări, scrisori deschise, vine cu sugestii de proiecte, asumate apoi cu copy-paste de „decidenţi”. Nu-i bai, pentru că, aşa cum spune, lupta asta nu-i despre el, ci despre oamenii din Roşiorii de Vede.

Pare o luptă cu morile de vânt, mai ales în judeţul Teleorman (motivele sunt cunoscute de toată lumea), dar eforturile sale au început să dea rezultate. Un exemplu grăitor este cel din decembrie 2015, când Cristian-Mihai Dide a depus o sesizare la Prefectura Teleorman, condusă la acel moment de actualul ministru de Interne, doamna Carmen Daniela Dan, semnalând nereguli în respectarea normelor de Prevenire şi Stingere a Incendiilor chiar în incinta instituţiei. Răspunsul ISU Teleorman a confirmat existenţa neregulilor, dispunând sancţionarea Prefecturii Teleorman, conform legii. Ulterior, Cristian-Mihai Dide a cerut înaintarea unei copii xerox a procesului verbal de constatare, însă răspunsul ISU Teleorman, instituţie aflată în subordinea Prefecturii, a fost negativ, invocând confidenţialitatea acestor date. În urma răspunsului primit, Cristian-Mihai Dide a acţionat în instanţă ISU Teleorman, care, printr-o sentinţă definitivă, este obligat acum să pună la dispoziţia acestuia copia procesului de constatare.

Este doar una dintre multele lupte purtate cu o administraţie publică care nu îşi educă cetăţenii, nu vorbeşte pe înţelesul omului de rând, nu este transparentă şi nici proactivă, nu cunoaşte tehnologia curentă şi refuză să coopereze cu oamenii pentru a le cunoaşte nevoile. O luptă mereu inegală, în care deseori reacţia celor care ar trebui să fie „în slujba cetăţeanului” este incalificabilă. Cel mai recent exemplu este legat chiar de protestul zilnic din faţa Palatului Victoria. Aflat în audienţă pentru obţinerea autorizaţiei (în sine, un abuz al actualei legislaţii, în condiţiile în care Constituţia României scrie negru pe alb la art. 39 că „Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere), Cristian-Mihai Dide a fost întrebat de către actualul viceprimar general Aurelian Bădulescu cum de îşi permite să petreacă timp la proteste în Piaţa Victoriei. Nu vă întrebaţi cu ce drept un ales pune o asemenea întrebare. Nu are sens. Dide îi răspunde că societatea sa îşi poate desfăşura activitatea prin intermediul angajaţilor săi. Viceprimarul ales şi plătit din banii noştri îi dă replica: „Tu eşti stăpân de sclavi?”. Dispreţul, aroganţa sau lipsa de bun simţ din partea celor cărora le-a fost încredinţată vremelnic puterea (deşi se cred nemuritori pe tron) nu-l mai surprind de mult pe Dide. Şi nici pe noi.


Experienţa l-a învăţat pe Cristian Mihai Dide că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită în România de azi. Cu câteva luni în urmă, acesta a organizat prin intermediul ONG-ului pe care-l conduce o excursie la Bucureşti pentru elevii din Roşiorii de Vede pentru a participa la un eveniment internaţional. Invitaţia a fost lansată către trei licee din oraşul său, însă doar o singură clasă a participat, deşi toate costurile erau suportate de el şi de alţi câţiva antreprenori care au sponsorizat evenimentul. Ulterior, a fost acuzat că a dorit influenţarea politică a elevilor. Hoţii strigă hoţii. Mintea lor nu concepe că există şi oameni interesaţi pe bune de rolul generaţiilor care vin din urmă. Mintea lor nu concepe că cineva se poate implica din dragoste de România. Mintea lor nu concepe că poţi să faci o faptă bună fără să aştepţi ceva în schimb.

Şi o păţanie recentă: deşi a informat autorităţile cu privire la protestul său zilnic, Cristian-Mihai Dide a fost „pedepsit exemplar” pentru că a călcat marcajul care separă carosabilul de spaţiul protestelor din mijlocul Pieţei Victoria. Poliţia Română a considerat că se impune amendarea drastică (amendă, suspendare permis) a conducătorului auto care a adus pancartele până la locul de desfăşurare a protestului civic. Aici procesul verbal. În tot acest timp, pe porţile negre şi grele ale Palatului Victoria ies autoturismele oficialilor, plătiţi din banii noştri, care taie trei benzi pentru că nimeni nu le face nimic. Aici dovada video de la faţa locului. Cum rămâne cu articolul 16 al bietei noastre Constituţii? „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege.”

Pentru democraţia românească şi pentru societatea noastră de azi, Cristian-Mihai Dide este o resursă de care ar trebui să avem mare grijă. Un cetăţean implicat, un cetăţean căruia îi pasă de cei din jurul său, un cetăţean care a decis că nu mai poate sta pe margine. Cu sacrificii enorme, cu un curaj nebun, cu o voinţă de fier, a decis să intre în mocirlă, urmând sfatul cuiva: „o groapă plină de ceva urât mirositor se curăţă cel mai repede intrând în ea, suflecându-ţi mânecile şi dând mizeria afară cu lopata.”

Dacă Cristian-Mihai Dide va renunţa vreodată la luptă, urmându-şi gândul mai vechi de a lăsa totul baltă şi de a emigra „undeva departe”, România va pierde enorm. Este cetăţeanul implicat o specie pe cale de dispariţie în România hoţiei şi-a imposturii, sau putem să facem din excepţie regulă?

A trecut exact o lună de la „noaptea hoţilor”. Unii au uitat, unii au renunţat, unii n-au aflat, unii n-au înţeles, alţii n-au vrut să înţeleagă. Unii spun în continuare: #rezist. Cristian-Mihai Dide este unul dintre aceştia. Dacă nu l-aş cunoaşte personal, aş spune că este ireal. Dacă nu i-aş fi strâns mâna de mii de ori, aş fi spus că în România nu se mai aplică de multă vreme acel „eroi au fost, eroi sunt încă”. Mergeţi să-l cunoaşteţi şi voi. Mergeţi să-i strângeţi mâna şi, poate, să-i mulţumiţi. Nu trebuie să spuneţi mai mult, mai ales că Dide e genul care tace şi face. De altfel, n-ar fi fost niciodată de acord cu acest articol, însă România – mai ales cea a generaţiilor următoare – trebuie să ştie că există încă şi astfel de modele.

Rezistă, Dide! Nu eşti singur.

A contribuit Alin Iliescu

Articol publicat pe blogurile Adevărul

O reacţie

Vă rugăm să vă verificaţi email-ul pentru a vă activa contul.