Adevăruri neștiute despre Sebastian Burduja, absolventul de Stanford și Harvard - Sebastian 'Tianu' Burduja

PSnews.ro: Adevăruri neștiute despre Sebastian Burduja, absolventul de Stanford și Harvard

PSnews.ro: Adevăruri neștiute despre Sebastian Burduja, absolventul de Stanford și Harvard

Tianu discutii

Absolventul de Stanford și Harvard, Sebastian Burduja, vorbește într-o postare, pe blogul personal, despre anii de studiu de la prestigioasele universităti americane precum și detalii-cheie despre tatăl său, fost primar al Municipiului Piatra Neamț după 1989.

Astfel, Sebastian Burduja își începe postarea prin desrierea unei zile marcante: 22 decembrie 1989, ziua în care ” România începe să se trezească și să regăsească speranța”, aducând critici sistemului actual: „În România de astăzi orice om curat și cu bune intenții poate fi mânjit la comandă de către oamenii sistemului și cu resursele sistemului, fără să se poată apăra”.

Mai mult, Burduja vorbește și despre anii de studiu de la prestigioasele universităţi americane care au reprezentat pentru el o carte de vizită impresionantă.

Totodată, absolventul de Stanford și Harvard prezintă detalii din culisele familiale.

Vă prezentăm integral explicațiile lui Sebastian Burduja:

„Voi ține minte toată viața ziua de 22 decembrie 1989. Și-o aduc aminte, sunt sigur, milioane de români, cu acel inconfundabil: li-ber-ta-te, li-ber-ta-te, li-ber-ta-te. Pe 22 decembrie 1989 i-am văzut pentru prima oară pe părinții mei plângând de bucurie. La nici cinci ani nu puteam înțelege întreaga semnificație a acelor momente, dar simțeam ceea ce simțeam cu toții: bucurie și speranță.

După 26 de ani de deziluzii, România începe să se trezească și să regăsească speranța. 2012 (SMURD), 2013 (Roșia Montană), 2014 (drept la vot), 2015 (#colectiv). Mesajul este simplu: ajunge! Stop și de la capăt, de data asta cu lideri autentici: competenți, integri și cu dorința de a se pune în slujba comunității. Dezbaterea publică din aceste zile fierbinți se orientează firesc spre întrebarea: cine poate duce România înainte spre democrație și dezvoltare? Se fac liste, se discută nume noi, se pune țara la cale.

În acest context numele meu a apărut pe diverse liste cu propuneri pentru funcții publice. Le mulțumesc celor care s-au gândit la mine. Au apărut totodată o serie de afirmații mincinoase și chiar ridicole la adresa mea și a familiei mele. Desigur, când cineva te atacă cu tot felul de neadevăruri în România de azi înseamnă că ai început să incomodezi sistemul și că ești, fără echivoc, pe drumul cel bun. Este limpede că cei care se tem că le-a sunat ceasul schimbării și că oameni noi ar putea să se implice apelează la instrumentele lor îndelung exersate: manipulare, minciuni lansate „pe surse”, vorbe goale și bine meșteșugite, fără nicio dovadă în spate. Sistemul ripostează când se simte amenințat, iar asta nu mai surprinde pe nimeni.

În cele ce urmează mă adresez oamenilor de bună credință care poate nu mă cunosc încă suficient de îndeaproape, dar care vor să gândească și să judece liber, după fapte.

Scriu aceste rânduri din respect pentru doi oameni pe care îi iubesc și care, într-o viață de muncă cinstită și prin sacrificii personale și profesionale, au fost soți și părinți model pentru mine și sora mea. Scriu aceste rânduri și pentru sutele de voluntari ai CAESAR și LSRS, care se trezesc atacați și jigniți tot „pe surse”, fără altă vină decât că au îndrăznit pe parcursul ultimilor șapte ani să muncească alături de mine în proiecte de voluntariat. Scriu aceste rânduri pentru oamenii onești care s-au săturat de manevre și minciuni împachetate în teorii conspiraționiste de către diverși indivizi penali (la figurat și uneori la propriu). Nu în ultimul rând, scriu aceste rânduri pentru a trage un semnal de alarmă: în România de astăzi orice om curat și cu bune intenții poate fi mânjit la comandă de către oamenii sistemului și cu resursele sistemului, fără să se poată apăra. Una dintre tactici a fost foarte corect explicată de Dan Tăpălagă într-un articol despre cum se manipulează ca la carte.

Sunt conștient că după 26 de ani de dezamăgiri și promisiuni înșelate am ajuns o societate bolnavă de scepticism cronic. Despre această maladie și remediile ei am scris pe larg aici. Riscul major este să ne blocăm într-un cerc vicios. Când nevoia de lideri noi este atât de evidentă în aceste zile de cumpănă pentru România, sistemul reacționează cu disperare pentru a crea o „realitate” în care nimeni nu e, chipurile, nici curat, nici bine intenționat. Așa cum scriam încă din aprilie 2013: „Totul devine relativ, deci totul este permis și-n orice caz totul este explicabil prin oportunism, corupție și ambiții personale. Nu există bună credință, nici măcar prezumția de bună credință, nici voluntariat, nici altruism.” Rămân totuși încrezător că adevărul e răbdător și mereu învingător până la urmă, iar faptele fiecăruia dintre noi vorbesc de la sine.

Așadar, cine sunt eu? Aici regăsiți biografia mea profesională, iar aici este cea informală. În câteva cuvinte, sunt un cetățean implicat al României. Îmi pasă de ceea ce se întâmplă în țara mea și sunt obsedat de mulți ani de o întrebare simplă: cum s-au pierdut speranțele din decembrie 1989 și cum putem să le recâștigăm? Îmi pasă de comunitatea în care m-am născut și în care m-am format ca om și ca profesionist. Mă lupt în fiecare zi pentru a contribui, după priceperea și puterile mele, la viitorul mai bun pe care îl merită milioanele de români din țară și din diaspora. Îmi doresc o țară în care copiii noștri și generațiile ce vin în urma lor să-și poată împlini toate visurile – acasă. Dacă cei care mă atacă se tem de acest viitor mai bun și mai drept, au toate motivele să se teamă, pentru că nu mă voi opri aici.

Rezultatele mele academice și parcursul meu profesional sunt bine cunoscute. Se știe totodată și cum m-am implicat în societatea civilă românească, mai ales prin Fundația CAESAR și, anterior, prin Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS). Am muncit pe brânci pentru a ajunge unde sunt astăzi. Am reușit în competiții pe merit, unde nu contează nici cum te cheamă, nici de unde vii, nici câți bani ai. Cu toate acestea, unele voci pretind că „există o explicație” și anume: sunt copilul părinților mei, Mariana și Marinel Burduja. Carevasăzică am, tovarăși, „origini nesănătoase”, în expresia consacrată de niște vremuri pe care le doream și le credeam apuse.

Prin urmare, cine sunt „celebrii” mei părinți și de unde provin? Familia Burduja are o istorie îndelungată în părțile Moldovei, fiind astăzi împărțită în două: dincolo și dincoace de Prut. Bunicul, Gheorghe Burduja, provenea dintr-o familie veche de țărani din satul Borniș (comuna Dragomirești, jud. Neamț). Bunicul era un om vesel, mereu gata să povestească nepoților despre viața lui, despre experiența războiului și despre traiul la țară. Așa am aflat că tatăl lui (străbunicul meu) a murit „de inimă rea” când i-au luat comuniștii pământul. Fusese încadrat la categoria „chiabur”. Fiind cel mai mare dintre copii, bunicul i-a crescut singur pe ceilalți 9 frați. A ajuns după multă muncă profesor de matematică, iar ulterior a devenit economist la fabrica de bere Zimca din Piatra Neamț, un brand cunoscut printre pietreni încă din 1890. Bunica mea, Maria Burduja, este din Comuna Dochia (jud. Neamț). Provine dintr-o familie de preoți, o tradiție păstrată din generație în generație. Bunica, la aproape 90 de ani, îmi povestește că, la un moment dat, erau 12 preoți în familia lor, iar zilele de sărbătoare aveau un farmec aparte. Doi dintre aceștia merită amintiți: Pr. Ioan Mancaș, paroh al bisericii din Dochia pentru peste 50 de ani (1920-1971), și Pr. Gheorghe Băncilă, condamnat de autoritățile comuniste la ani de temniță grea pentru că era vorbitor de limba germană și avea în bibliotecă volume din Goethe și Heine.

Dacă bunicii s-au mutat de la țară la oraș, părinții au făcut pasul din provincie spre capitală. Tata a ajuns la București în 1972, fiind admis la facultatea de relații economice internaționale din cadrul Academiei de Studii Economice. A lucrat în comerț exterior ca economist, de la terminarea studiilor în 1976 până în 1985. Comerțul exterior de dinainte de 1989 a fost asociat în ultimii ani doar cu anumite persoane cu notorietate, alimentând pe fondul dezinformării impresia că toți cei care au lucrat în acest sector erau ofițeri de informații. Nimic mai fals. Tata – ca de altfel și alți colegi de-ai lui – și-a păstrat un rol strict tehnic în promovarea și vânzarea produselor românești pe piețele externe, fiind un economist competent și un bun vorbitor de limbă engleză și franceză. De altfel, este evident faptul că nu ar fi fost niciodată acceptat de „structuri” tocmai din cauza originilor nesănătoase – nepot de deținut politic, nepot de preot, ginere de protopop de Neamț și fără niciun membru și nicio relație de partid în familie, nici de partea sa, nici de partea mamei.

Odată cu mutarea la Piatra Neamț în 1986, tata a fost numit inspector la banca de investiții din localitate. În contextul din timpul Revoluției și de după, a fost propus ca independent și ales drept primul primar al Municipiului Piatra Neamț de după 1989. Propunerea i-a aparținut reputatului profesor și scriitor nemțean Mihai Emilian Mancaș, care îl aprecia pe tata încă de pe băncile liceului drept unul dintre cei mai buni elevi ai săi. Împins de entuziasmul acelor zile și dornic să facă ceva pentru comunitate, a acceptat provocarea. La scurt timp, în mai 1990, a candidat și a fost ales ca independent pe listele FSN, în primul Parlament de după Revoluție. Tatăl meu nu s-a înscris niciodată în FSN, deși a fost afiliat acelui grup parlamentar, așa cum a fost cazul și altor candidați independenți (Alexandru Piru, Romulus Vulpescu, Nicolae Cajal etc.). În toamna anului 1991, a fost printre primii care au demisionat din Parlament, dezamăgit de ceea ce se întâmpla la nivel politic în acele vremuri. De atunci și până în prezent nu a mai dorit să aibă de-a face cu politica.

Și-a continuat cariera bancară și a lucrat numai în sectorul privat pe parcursul ultimilor 25 de ani. Mai întâi a fondat prima sucursală a Băncii Române de Comerț Exterior (BRCE) la Piatra Neamț, apoi a fost numit vicepreședinte al băncii în 1994. Pentru cine își mai amintește, BRCE era la vremea respectivă perla sistemului bancar românesc. Tatăl meu nu a fost niciodată implicat în nicio controversă legată de ceea ce avea să devină ulterior Bancorex, părăsind instituția încă din aprilie 1996. A lucrat apoi o lungă perioadă de timp pentru instituții bancare cunoscute la noi în țară: Credit Anstalt (vicepreședinte, 1996-1998), ABN Amro (vicepreședinte, 1998-2001) și Raiffeisen Bank (prim-vicepreședinte până în 2012). În perioada 2013-2014 a contribuit la lansarea Băncii Române de Credite și Investiții (BRCI). În aceste poziții, prin natura jobului, a interacționat cu mulți oameni din mediul privat, public și neguvernamental. A știut să păstreze linia dreaptă și să-și construiască reputația unui om de bancă profesionist în România. De la oamenii care îl cunosc îndeaproape din mediul profesional au venit întotdeauna aprecieri sincere, iar ca părinte a fost și este un exemplu pentru mine.

Același lucru este pe deplin valabil și în ceea ce o privește pe mama. Mariana Burduja este medic primar, cu specializările medicină de familie și homeopatie. A absolvit facultatea de medicină din București, obținând nota maximă la lucrarea de diplomă. În cei peste 35 de ani de carieră, a îngrijit pacienți mai întâi la Spitalul de Urgență Floreasca, apoi în Piatra Neamț și, din 1996, în sectorul 1 din București. Pacienții ei – în număr de peste 2.000 în prezent – o admiră și o respectă. Desigur, eu sunt subiectiv, așa că îi las pe ei să evalueze. Ceea ce știu cu certitudine este că mama salvează vieți în fiecare zi și iubește ceea ce face, dedicându-se pe deplin unei profesii minunate.

Dinspre partea mamei, bunicul meu a fost Pr. Ioan Pricop. S-a născut într-o familie fără posibilități, lângă Suceava (comuna Burdujeni). Cu multe sacrificii, a urmat cursurile Facultății de Teologie din Cluj, absolvind cu calificativul excepțional în 1950. Au urmat peste 60 de ani de slujire cu har, așa cum ar trebui să fie, ceea ce l-a făcut unul dintre cei mai iubiți preoți din părțile Moldovei. Despre viața sa se pot citi mai multe aici. Bunica, Maria Pricop, provine din comuna Măgirești (jud. Bacău). A fost învățătoarea care a format generații de copii din satele unde slujea bunicul. Din 1961, și-a continuat cariera la Școala Generală Nr. 3 din Piatra Neamț, unde este „o veritabilă legendă”, în cuvintele unui fost elev.

Acesta sunt eu și aceasta este familia mea. Fără să am niciun merit, sunt norocos că am avut alături oameni pe care i-am putut lua drept exemple în viață pentru munca, valorile și caracterul lor. Dincolo de toate acestea, rămân fidel ideii că fiecare om își croiește propriul drum în viață prin faptele sale. Cu bune și cu rele, răspundem pentru ceea ce facem, fiecare în parte.

Fundația CAESAR, Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS) și toate proiectele la care am contribuit sunt rezultatul muncii în echipă a sute și mii de oameni care luptă pentru cauze mai presus de orice interese personale. Nu voi permite niciodată ca eforturile și bunele intenții ale colegilor mei și ale echipei noastre să fie puse la îndoială, în niciun context. Mă voi lupta până la capăt pentru oamenii de care România are atâta nevoie pentru a se schimba în bine.

Închei cu un gând personal și cu o promisiune. Acum câteva luni, eu și soția mea am devenit părinți. Am decis să revenim acasă, după aproape 12 ani în Statele Unite, pentru a ne crește fetița în România. Îmi doresc, mai mult ca orice, să crească „acasă” și să fie parte din România bunului simț, corectitudinii și meritocrației. Acestea sunt valorile pe care le-am primit și le păstrăm din generație în generație. Și promisiunea? Mergem înainte! Pentru că binele triumfă întotdeauna asupra răului prin adevăr, iar zilele cele mai bune ale României stau să vină”, a scris Sebastian Burduja

Articol apărut în publicația PSnews.ro, de Marinela Anghelus

Fii primul care comentează

Vă rugăm să vă verificaţi email-ul pentru a vă activa contul.