Blog | Sebastian Burduja

Blog

Domnule Dragnea, domnule Tariceanu, de ce nu doriti ridicarea MCV?

Antreprenor român, caut țară. „Cu economiile de o viață, mi-am deschis o cafenea. În prima săptămână vine un control...”

antreprenorSă începi și să crești o afacere în România este astăzi un act de curaj sau, poate, de nebunie. Ar fi mult mai simplu să stai, sau să te angajezi la stat, sau să fugi mâncând pământul, îngroșând rândurile celor patru milioane de refugiați economici din România.

A fi antreprenor în România e a naibii de complicat. Pe de-o parte, nu poți să dormi nopțile de frica toanelor celor care au pixul în mână. Oare ce-or mai inventa dacă n-au de unde să mai acopere pomenile de la buget? Oare ce-au mai anunțat la TV, cu vocea gâtuită de emoție, oameni care pretind că înțeleg nevoile antreprenorilor români, dar n-au fost niciodată în situația de a plăti salarii din munca lor? Oare câte piei să mai jupoaie de pe oamenii care vor doar să fie lăsați în pace în țara asta? 

Pe de altă parte, când să ai timp să te gândești la strategie, la produse, la nevoile clienților, dacă trăiești mereu cu teama următorului control din partea unui stat hrăpăreț și încuiat, blocat în labirintul unei birocrații aiuritoare? Un stat incompetent și corupt, arogant ca un stăpân atotputernic, obișnuit să pocnească din bici și să nu miște nimeni în front, indiferent de cât de greșite ar fi ideile, măsurile și birurile sale. „Cu ceva tot te prind, poți să fii tu Dumnezeu” – e doar o replică a unui inspector, în timpul unui control de rutină. Se întâmplă în România anului 2017.

La începutul acestui an, cu doar câteva zile înainte de învestirea Guvernului, președintele PSD Liviu Dragnea anunţa că „relaţia dintre stat si oamenii de afaceri trebuie schimbată complet” în așa fel încât „statul sa nu mai fie agresiv cu firmele”. Cu acel prilej, domnul Dragnea s-a întrebat totodată, în condiţiile în care „partea covârșitoare din venituri este făcută de oamenii de afaceri”, dacă „trebuie să avem un stat care să-i pedepsească, să le închidă firmele, sa-i trimită în puşcărie.” Sunt acestea simptomele unei duble personalități, sau doar vorbe goale pentru adormirea celor care, poate, susținuseră PSD-ul la recentele alegeri, vrăjiți de promisiunile programului de guvernare? Probabil la îndemnul consultanților plătiți cu bani grei, Daddy & echipa și-au dat seama că fără a face cu ochiul oamenilor din mediul privat n-au cum să câștige alegerile. Oricum, a promite chiar nu costă nimic în România.

Citeşte mai mult

Războiul cu Rusia, faza pe energie. Scenariul care ar fi echivalent cu un glonț pe care ţara noastră şi l-ar trage singură în picior

putinÎn urmă cu doi ani, la scurt timp după preluarea mandatului său de ambasador al României în SUA, fostul director al SRI George Maior trăgea un semnal de alarmă: acesta atenţiona că activităţile spionilor ruşi din România s-au intensificat, iar Rusia îşi va folosi resursele energetice ca armă politică.

Încet, încet, influenţa şi agenții Moscovei la București încep să-şi dea arama pe faţă. Cine crede că România, ţară înconjurată practic numai de regimuri prietenoase cu Moscova, este ferită de „crivățul de la Răsărit” se înşală amarnic și are nevoie atât de o lecție de istorie cât și de o ancorare pragmatică în prezent. România, ca membru NATO şi UE, se află în plin război cu Rusia. Nu este un război tipic, purtat cu tancuri, avioane şi trupe, ci unul hibrid, în care se folosesc multe alte tipuri de arme: propagandă, dezinformare, fake news, manipulare, război informatic.

Este adevărat, Rusia nu are încă în România un cal troian, așa cum are în Ungaria, în persoana lui Viktor Orban, după cum remarca expertul Mark Galeotti. Nu există deocamdată un actor politic important care să promoveze fățiș agenda Moscovei, dar asta nu înseamnă că influenţa Federației Ruse în România trebuie neglijată. În primul rând, Kremlinul va încerca să promoveze un discurs şi nu neapărat o formațiune sau o figură politică. Iar acel discurs (ultra-naționalist, populist, xenofob, retrograd) îi poate folosi Moscovei la fel de bine şi dacă este preluat de partide care se declară, chipurile, pro-americane sau chiar pro-europene, de ochii lumii bune.

Totodată, Moscova va încerca să compenseze influenţa politică relativ redusă prin alte căi. Una dintre acestea este creşterea influenței economice. Din acest punct de vedere, România, deşi membru NATO şi unul dintre cei mai importanți aliați ai SUA în zonă, are o vulnerabilitate importantă: parteneriatul strategic cu SUA este insuficient dezvoltat din punct de vedere economic, investițiile americane în România fiind abia pe locul 14 la finalul anului 2016, cu numai 2,06% din totalul investițiilor străine. Prezența trupelor și echipamentelor americane în România e de natură să ne dea încredere, dar ar fi mult mai bine ca țara noastră să reprezinte și o miză economică majoră pentru SUA.

Citeşte mai mult

Cine e de vină?

cineedevinaÎn fiecare zi, în ultima vreme, o întrebare mă macină: „cine e de vină?“ „Pentru ce?“ Pentru tot ce se întâmplă în ţara asta.

Pentru milioanele de români care au fost alungaţi din ţară să-şi câştige o bucată de pâine amară, de-am ajuns să concurăm cu Siria pentru locul întâi mondial la rata emigraţiei. Pentru că n-avem o amărâtă de autostradă peste Carpaţi sau o centură în jurul Bucureştiului, pe când polonezii, ungurii şi sârbii şi-au împânzit ţările cu drumuri de mare viteză pentru că au înţeles că dezvoltare fără infrastructură nu se poate. Pentru că suntem singura ţară din UE în care unul din doi copii trăieşte în sărăcie, şi tot cam unul din doi sunt analfabeţi funcţional. Şi tot cam unul din doi români merge la baie în fundul curţii în anul de glorie 2017. Şi tot cam atât mor cu zile în spitalele noastre purulente. Pentru că investitorii străini nu mai vin, iar cei români se gândesc cum să plece mai repede, năuciţi de „măsurile“ economice cu care sunt plezniţi în fiecare săptămână. Pentru că am ajuns să fim conduşi de găşti de interlopi guşaţi, hoţi tupeişti şi impostori agramaţi.

Cu toţii, de la prietenii corporatişti şcoliţi Ivy League la muncitorii pe care îi aud vorbind la metrou sau la coadă la cabinetul medical, spun aceleaşi lucruri, în fiecare zi: în ţara asta nu se mai poate respira, nu se mai poate merge, nu se mai poate sta, nu se mai poate gândi, nu se mai poate dormi, nu se mai poate face nimic.

Cine e de vină? Cine e de vină pentru tot? Aud de 28 de ani că de vină sunt ei.

„Care ei?“

„Cum care ei? Ei toţi. Ei, politicienii corupţi şi incompetenţi.“

Citeşte mai mult

Încă o şansă istorică: România Atlantică şi lecţiile Trade Winds

trade winsPrintre „binefacerile“ programului de guvernare cu care ne-a binecuvântat PSD (care au culminat cu producţia-record la floarea-soarelui), probabil că una dintre cele mai bune veşti pentru România din ultimul timp a venit dinspre Ambasada SUA.

Aflat la Trade Winds, cel mai mare eveniment de promovare comercială organizat anual la nivel mondial de către Departamentul Comerţului din SUA, Hans Klemm a declarat că America nu are „un aliat şi un prieten mai bun decât România“ în regiune iar, pentru a atrage investitori americani, ţara noastră trebuie să asigure un climat de afaceri „previzibil şi transparent“.

Este o declaraţie care valorează enorm, având în vedere că în limbaj diplomatic, astfel de cuvinte mari se folosesc rar. Să privim cu atente şi la continuarea declaraţiei:

„Colaborăm foarte bine pentru a aduce pacea şi securitatea în această regiune, în comunitatea transatlantică, luptăm împreună pe câmpuri de luptă departe de România. Alături de colaborarea în domeniul militar, ducem o luptă foarte susţinută împotriva corupţiei, împotriva terorismului, crimei organizate, traficului de persoane şi în domeniul intelligence.“

Subliniez un aspect: corupţia se află pe primul loc, înainte terorismului. O declaraţie care l-a supărat cu siguranţă pe al doilea om în stat, Călin Popescu Tăriceanu, care a declarat recent că este îngrijorat de atitudinea unor ambasadori acreditaţi la Bucureşti care au „fetişuri din astea pe care nu le mai lasă“, adică „vorbesc numai de corupţie“.

Despre „România Atlantică“ s-a mai scris pe paginile (virtuale sau nu) în Adevărul şi Foreign Policy. De reţinut importanţa vitală pentru România a parteneriatului strategic cu Statele Unite, din motive pe care orice om inteligent, cu bune intenţii, le înţelege fără prea multe explicaţii.

Citeşte mai mult

România 101: Ce lăsăm în urmă în 2019 pentru UE și lumea întreagă?

UEUn banc despre istoria României sună cam așa: „Ne-au cucerit romanii, iar apoi Imperiul Roman s-a prăbușit! Ne-au învins turcii și Imperiul Otoman s-a făcut pulbere! Ne-au ocupat rușii și apoi URSS s-a destrămat! UE ne-a integrat şi acum este aproape de colaps…Ăștia nu şi-au dat încă seama cu cine se pun?!”

Mai în glumă, mai în serios, e timpul să ne schimbăm „norocul” și să căutăm oportunități pentru viitor în crizele prezentului. Președinția Consiliului UE din 2019 este cea mai importantă oportunitate pentru România de a se poziționa și de a acționa ca lider regional și chiar global. La universitățile din SUA, indicativul 101 se dă cursurilor introductive. La borna 101 în istoria sa, România ar putea arăta tuturor că are idei, oameni și proiecte pentru următoarele decenii, nu doar pentru viitorul nostru ca țară ci și pentru a schimba în bine Europa și lumea întreagă. România101 ar putea face saltul istoric de la un stat slab, corupt și periferic la o țară puternică, dezvoltată, europeană. E timpul și se poate, dacă știm cum și cu cine. 

Contextul european și global ne este mai favorabil ca oricând în istoria recentă. În toată regiunea, culmea, România a rămas – cu toate bubele, gafele și trucurile guvernanților noștri – un aliat stabil și loial, cu cel mai pro-european și pro-american public. Mai mult, intervalul ianuarie-iunie 2019, când vom deține Președinția Consiliului UE, va fi unul hotărâtor pentru Uniunea Europeană, cu multiple provocări: alegeri europarlamentare, sfârșitul mandatului lui Jean-Claude Juncker ca președinte al Comisiei Europene şi tranziția către un nou Executiv european, stabilirea cadrului financiar multianual 2021-2027 şi Brexit-ul. Ridicându-ne mingea la fileu și mai sus, Jean-Claude Juncker a anunţat recent că a doua zi după Brexit, pe 30 martie 2019, va avea loc un summit la Sibiu pentru a discuta despre viitorul UE.

Citeşte mai mult

Romania #statcapturat

statcapturatUrmarind stirile zilei, daca mai avem nervi si rabdare, avem adesea senzatia unui oribil cosmar. Simtim ca ceva foarte rau (ni) se intampla, dar nu putem distinge nuantele si nu putem sa unim intr-o poza coerenta toate piesele din puzzle.

Se amesteca detalii, evenimente si personaje pana cand, scarbiti si confuzi, inchidem calculatorul sau televizorul si trantim un "ca la noi la nimenea". Dar, daca stim unde sa privim in tot acest tablou tragic, lucrurile nu sunt complicate, iar marii "combinatori" ai vremurilor noastre raman niste bieti politruci fara staif, fara imaginatie si, din pacate, fara limite.

Tot ceea ce se intampla in plan politic in Romania de azi se descifreaza cu o singura cheie: #statcapturat.

Iata cateva piese din acest puzzle.

Printr-o decizie luata cu majoritate de membrii sai, CSM a decis marti ca presedintele Curtii Constitutionale a Romaniei, Valer Dorneanu, a afectat independenta Justitiei prin declaratiile sale cu privire la dosarul Bombonica. "Pai asta e coruptie?", a spus Dorneanu intr-un interviu acordat postului de televiziune B1TV referitor la dosarul in care este implicat Liviu Dragnea.

Nu poti captura un stat fara sa controlezi Justitia, iar la asta se lucreaza din greu, noaptea ca hotii si ziua cu interlopii.

Citeşte mai mult

Sindromul AFFPF la români și remediul Simona

halepSimona Halep este noul numărul 1 mondial în tenisul feminin. Este cea mai bună din lume prin talentul și munca ei. După două finale pierdute la Roland Garros şi alte zeci de meciuri decisive, care au ținut cu sufletul la gură milioane de români, Simona a reușit. Iar reușita sa este mai mult decât o performanță de ordin sportiv: este dovada că a depășit un sindrom care pare uneori un blestem pentru noi, românii. Îl numesc sindromul AFFPF – „ar fi fost prea frumos”. 

Ar fi fost prea frumos. Asta au spus cu toții la sfârșitul finalei de Roland Garros cu Sharapova, în 2014, după ce Simona reușise să câștige setul doi și să trimită meciul în decisiv. Aceleași cuvinte le-am auzit la Brașov, unde am urmărit finala de Roland Garros de anul acesta, cu Ostapenko, când Simona avea 1-0 la seturi și minge de 4-0 în setul doi. Le-am auzit din nou, culmea, după ce Simona a ajuns pe locul 1 WTA și a pierdut a doua zi finala de la China Open.

AFFPFismul nu este un sindrom prezent doar în tenis, desigur. L-au resimțit din plin fotbaliștii de la Steaua în meciul cu Middlesbrough din aprilie 2006, când visam cu ochii deschişi la o finală de cupă europeană, sau tricolorii la meciul cu Suedia de la Mondialul din 1994, orbiți parcă de mirajul unei semifinale istorice cu Brazilia. Sau tot Steaua cu Napoli în 2010, după ce a condus cu 3-0 în minutul 15 și a fost egalată la 3 în minutul opt de prelungiri. Sau tot echipa României în 2004, când a fostegalată de Danemarca în minutul 94, pierzând astfel calificarea la europene. L-au resimțit şi handbalistele noastre în 2015, când au fost la câteva clipe de finala unui campionat mondial. Iar lista poate continua pe multe rânduri și se aplică mai multor sporturi și chiar dincolo de sport.

Citeşte mai mult

A treia zi după înfrângerea sistemului

l.dragnea„În Palatul Parlamentului, prim-vicepreşedintele PSD, Bădălau, intră pe vîrfuri în biroul Celui-Care-A-Învins-Sistemul: Şi acum ce facem, şefu’?“

„Hai să dăm la peşte. La mine, pe Belina”.

După peste un deceniu de vitejească luptă cu sistemul, Liderul Revoluţiei îşi ia o binemeritată pauză. Bădălău face lista de invitaţi: pe insulă mai sunt chemaţi noul ministru al Justiţiei, Şerban Nicolae, noul preşedinte al Curţii Constituţionale, Eugen Nicolicea, precum şi şeful nou-înfiinţatei comisii parlamentare de investigare a abuzurilor DNA, Liviu Pleşoianu şi noul preşedinte al TVR, Mircea Badea. Cu voia Dumneavoastră, ultimul pe listă, Ion Iliescu, proaspăt decorat de Preşedintele Interimar, Adrian Năstase, cu ordinul „Steaua României”, în grad de Colan - cea mai înaltă distincţie a Statului Român Revoluţionar. Nimeni nu poate uita cum, într-un gest fără precedent, în faţa unui auditoriu în lacrimi, Ion Iliescu a fost decorat şi învăluit cu celebrul fular Burberry, pătat cu sângele vărsat eroic pe altarul luptei cu sistemul, în iunie 2012, în bătălia de pe Zambaccian.

Sunt toţi veterani ai luptei cu sistemul. Fiecare cu cicatricile lui. O luptă care a început în 2004, de când Ministerul Justiţiei a fost deraiat de la direcţia sănătoasă pe care îl aşezase Rodica Stănoiu şi acaparat de infiltraţii fundaţiilor lui Soros, cu complicitatea UE, SUA, CIA, Mossad, MI6, reptilieni şi alţi monştri. Lupta grea a continuat peste ani, purtată de milioane de „răgălii” şi de „pufoşi” care au ieşit la proteste şi s-au pus la coadă de mai multe ori în diaspora. Dar până la urmă au fost învinşi.

Citeşte mai mult

România lui Liviu, Sevil şi Rovana sau România lui Călin, Elif şi Cornel?

sevilrovanaliviuÎn anul 2017, într-o ţară din Uniunea Europeană, doi miniştri intervin pentru a trece o insulă din proprietatea statului în mâinile jupânului lor politic. Un tun. Un fleac, ne-au ciuruit. De 27 de ani.

În anul 2017, într-o ţară din Uniunea Europeană, două studente reuşesc să inventeze un îngrăşământ natural, folosind doar resturi organice. Produsul a fost premiat deja la o competiţie internaţională şi ar putea reprezenta o transformare importantă a agriculturii ecologice.

Probabil aţi recunoscut protagoniştii din prima situaţie descrisă. Se întâmplă în România şi reprezintă o ştire la care privim din nou cu dezgust, dar nu cu uimire. Din păcate, am ajuns să nu ne mai mirăm că un nou jaf de proporţii are loc în România, instrumentat chiar de „liderii” săi. Acesta este România lui Liviu, a lui Sevil şi a Rovanei. România în care domeniul public e domeniul baronilor. România imposturii. România oamenilor mici, aşa cum scriam pe Adevărul recent.

Probabil că nu la fel de multă lume ştie însă cine sunt eroinele din cea de-a doua poveste. Ele se numesc Elif Memet şi Alexandra Carapcea şi sunt studente la facultăţi de prestigiu din străinătate: Alexandra învaţă în Marea Britanie, iar Elif la Universitatea Columbia din SUA.

Pe Elif am cunoscut-o când a acceptat invitaţia de a face parte din Fundaţia CAESAR, primind şi premiul pentru lideri în devenire. La doar 20 de ani, Elif este unul dintre liderii autentici cu care România chiar se poate mândri. A fost singura elevă de liceu desemnată ca reprezentant al Harvard World Model United Nations (WorldMUN 2014). La nici 18 ani, a devenit cel mai tȃnăr ambasador Bloomberg din lume. Totodată, eseul său pe tema eradicării sărăciei globale s-a clasat pe locul 13 la nivel mondial, fiind primul din Europa. A fost invitată la Casa Albă pentru a-l prezenta şi premiată de însuşi Barack Obama. De asemenea, Elif a obţinut titlul de „Science Research Fellow“ la Columbia University în New York şi a fost selectată încă din anul I de facultate pentru colaborarea cu profesorul Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel, în condiţiile în care acesta coordonează doar lucrări de masterat şi doctorat.

Citeşte mai mult