Cine e de vină? - Sebastian Burduja

Cine e de vină?

Cine e de vină?

cineedevinaÎn fiecare zi, în ultima vreme, o întrebare mă macină: „cine e de vină?“ „Pentru ce?“ Pentru tot ce se întâmplă în ţara asta.

Pentru milioanele de români care au fost alungaţi din ţară să-şi câştige o bucată de pâine amară, de-am ajuns să concurăm cu Siria pentru locul întâi mondial la rata emigraţiei. Pentru că n-avem o amărâtă de autostradă peste Carpaţi sau o centură în jurul Bucureştiului, pe când polonezii, ungurii şi sârbii şi-au împânzit ţările cu drumuri de mare viteză pentru că au înţeles că dezvoltare fără infrastructură nu se poate. Pentru că suntem singura ţară din UE în care unul din doi copii trăieşte în sărăcie, şi tot cam unul din doi sunt analfabeţi funcţional. Şi tot cam unul din doi români merge la baie în fundul curţii în anul de glorie 2017. Şi tot cam atât mor cu zile în spitalele noastre purulente. Pentru că investitorii străini nu mai vin, iar cei români se gândesc cum să plece mai repede, năuciţi de „măsurile“ economice cu care sunt plezniţi în fiecare săptămână. Pentru că am ajuns să fim conduşi de găşti de interlopi guşaţi, hoţi tupeişti şi impostori agramaţi.

Cu toţii, de la prietenii corporatişti şcoliţi Ivy League la muncitorii pe care îi aud vorbind la metrou sau la coadă la cabinetul medical, spun aceleaşi lucruri, în fiecare zi: în ţara asta nu se mai poate respira, nu se mai poate merge, nu se mai poate sta, nu se mai poate gândi, nu se mai poate dormi, nu se mai poate face nimic.

Cine e de vină? Cine e de vină pentru tot? Aud de 28 de ani că de vină sunt ei.

„Care ei?“

„Cum care ei? Ei toţi. Ei, politicienii corupţi şi incompetenţi.“

Într-un proces al ultimilor 28 de ani, i-am putea alinia pe mulţi în boxa acuzaţilor, cu nume şi prenume. Dar ei nu sunt atât de interesanţi pe cât ar vrea să pară. Pentru că întrebarea cheie nu este de ce îşi fac ei de cap pe spinarea noastră, ci de ce li se (mai) permite.

„Cine le permite? Păi, pe ei cine i-a pus acolo?“

„Vai, nu noi, Doamne-fereşte... Alţi ei!“

„Care ei?“

„Cum care ei? Păi ei, cei care-i votează. Ei sunt de vină pentru tot.“

„Care ei?“

„Ei, tu nu ştii că ai stat prin America, nu înţelegi cum stă treaba. Băiatul ăla, Costică, bugetarul puturos de la patru care a prins un loc călduţ la stat, pilos, n-ai ce-i face. E băgat în tot felul de combinaţii. Ana de la doi, pentru că se lasă dusă de nas pentru doi lei în plus la pensie... zice că nu-i ajung banii nici de medicamente, dar ştim noi că-i trimit copiii bani din străinătate. Ce-o face cu ei, îi ţine la saltea?! Aia nouă de la parter, Maricica, că doar i-a dat Firea mai mulţi bani de la stat să-şi crească puradeii. Şi administratorul e mereu mână în mână cu PSD-ul. Plus ţăranii. Ăia amărâţi de la ţară votează cum le zice primarul şi le aruncă o găleată goală sau o sacoşă cu mălai peste gard şi le zice să pună ştampila tot pe cei trei trandafiri. Şi câţi alţii... sunt mulţi şi sunt ai naibii de disciplinaţi. Votează şi ei şi tot neamul lor, n-avem nici o şansă.“

„Dar noi...?“

„Păi noi ce să mai facem? Oricum nu putem face nimic.“

Ce-ar fi să spunem lucrurilor pe nume? De câte ori aţi auzit poveştile de mai sus? Cine e de vină pentru toate astea? Eu vă spun un lucru. De vină nu-s ei. Ei sunt prinşi într-un joc din care nu ştiu cum pot ieşi. V-aţi gândit ca bugetarul ăla, dacă n-ar avea de hrănit alte 3 guri, poate n-ar face unele compromisuri? Sau poate a fost forţat de unele circumstanţe să le accepte? V-aţi gândit că pensionarii ăia chiar n-au ce pune pe masă şi cu ce să-şi plătească medicamentele de care depinde viaţa lor şi facturile la încălzirea apartamentului lor mic şi înghesuit? Sau puneţi-vă în locul unui medic cu 10 ani de scoală şi 30 de ani în câmpul muncii care iese la pensie cu 1500 lei/lună. Cu cine aţi vota? Nu cu cel care spune că dublează pensiile? Şi e normal. Pe lângă faptul că sunt săraci şi disperaţi, mai sunt adesea şi singuri şi nu înţeleg ce se întâmplă, pentru că ai lor sunt „afară“. 

Aici suntem acum. Oare cine e de vină? Cei care au făcut un troc cu sistemul şi îşi dau votul pe un kilogram de zahăr şi o sticlă de ulei, sau pe doi lei în plus la pensie, sau pentru un loc de muncă la stat? Mulţi dintre ei n-au avut de ales. România profundă nu e România de pe Facebook. Oamenii se zbat într-o sărăcie cruntă iar unii pur şi simplu au depus armele. Îi putem condamna, îi putem înjura, îi putem blama pentru tot ceea ce ni se întâmplă. Dar asta înseamnă să ne minţim cu neruşinare.

Poate a venit vremea să ne uităm în oglindă. De vină suntem noi. Noi, cei care am dat şi dăm log out. Noi am comis cea mai mare greşeală din istoria recentă a României atunci când am dat log out. Când dai log out într-o democraţie, cu toate imperfecţiunile ei de etapă, nu poţi ridica pretenţii să fii bine reprezentat şi guvernat.

La ultimele alegeri a fost o prezenţă la vot de aproximativ 8 milioane de cetăţeni. Restul până la 18 unde sunt? Cel mai mare „partid“ în România, (ne)câştigător detaşat al alegerilor din ultimii 20 de ani, este PRCSAZV – Partidul Românilor Care Stau Acasă în Ziua Votului. Niciunul dintre politicienii care s-au perindat pe la putere nu are curajul să dea ochii cu acest partid. De ce? Pentru că a profitat din plin de tăcerea, amorţeala şi nepăsarea celor mulţi.

Cineva spunea că opusul adevărului nu e minciuna, ci tăcerea. A venit timpul să (ne) spunem adevărul: vinovaţii suntem noi. Pentru ce? Pentru tot ce ni se întâmplă. Ce ziceţi, oameni buni, mai dormim o tură sau ne deşteptăm?

Articol publicat pe Adevărul.

Fii primul care comentează

Vă rugăm să vă verificaţi email-ul pentru a vă activa contul.