Deştepţii României - Sebastian 'Tianu' Burduja

QMagazine: Deştepţii României

QMagazine: Deştepţii României

q

Într-un clasament al coeficientului de inteligență al popoarelor lumii, stabilit statistic, România este creditată cu 94, între maximul de 108 şi minimul de 59. În rândul nostru se nasc români supradotați, care uimesc lumea prin performanțele lor. Revista Q Magazine a făcut o selecție aleatorie a câtorva dintre aceștia şi vă prezintă în acest număr studenți care acordă consultanță Băncii Mondiale, fac studii de război sau lucrează la obținerea de medicamente pentru tratarea cancerului. Le e dor de România, însă întoarcerea ar putea însemna şi sfârșitul unei cariere internaționale de succes. Alegerea e foarte grea! Ce destin ar putea avea acești români geniali în țara lor?

SEBASTIAN BURDUJA: GENERAŢIA NOASTRĂ TREBUIE SĂ-ŞI ASUME RĂSPUNDEREA

Conduce Liga Studenților Români din Străinătate, în 2008 a absolvit Științe Politice, Economie şi Sociologie la Stanford University, iar în prezent este dublu masterand la Harvard Kennedy School of Government și Harvard Business School.

Sebastian Burduja se inspiră din generația pașoptistă care a urmat studii peste hotare pentru a reveni apoi acasă, punând bazele statului român modern și dând semnalul celei mai luminoase epoci din istoria noastră: Unirea din 1859, independența națională, Marea Unire, perioada interbelică.

Nu pot uita procesul Ceaușeștilor

„Exemplul pașoptiștilor, adaptat contextului actual, global și democratic, poate să motiveze eforturile de astăzi ale românilor din țară și de peste hotare, care doresc să aducă României o schimbare profundă și autentică”, spune Sebastian Burduja.

La scurt timp după ce s-a născut bucureștean, părinții au decis să se mute la Piatra Neamț, alături de bunici și în căutarea unor vremuri mai bune. Erau anii cei mai grei ai regimului comunist, iar a crește doi copii mici în București, fără relații în partid și dintr-un venit derizoriu, devenise aproape imposibil. La Piatra mai aveau o șansă, mai ales datorită sprijinului bunicilor – bunicul preot, bunica învățătoare – și al rudelor de la țară.

„Nu am conștientizat decât mai târziu sacrificiile pe care familia mea – alături de alte milioane de familii de români – le-a făcut pe parcursul acelor ani pentru a ne asigura nouă, copiilor, un trai fără griji prea mari.”

Și totuși, copil fiind, l-au marcat profund Revoluția din 1989, mineriadele și frământările tipice anilor de tranziție. „Nu pot uita zilele de Crăciun 1989 și amestecul incredibil de speranță și teamă pe care cu toții l-am simțit. Așa cum nu pot uita filmul cu procesul Ceaușeștilor, pe care l-am urmărit cu mintea mea de copil, neînțelegând atunci cum oamenii pe care ne învățau să-i divinizăm încă de la grădiniță puteau ieși din istorie într-un mod atât de sângeros.

Am convingerea că aceste experiențe sunt împărtășite într-o anumită măsură către toate generațiile născute în anii 70-80, care astăzi se află într-o poziție unică: au cunoscut în copilărie lipsurile dictaturii comuniste, au trăit apoi deziluziile tranziției și transformarea sentimentului de speranță națională într-un șir de deziluzii parcă fără sfârșit, însă au avut și șansa de a cunoaște, mai ales după anii 2000, o lume globală și diversă, în care au putut să-și continue studiile sau cariera profesională în medii competitive și meritocratice. Tocmai aceste generații au acum potențialul de a readuce sentimentul speranței din zilele Revoluției, concentrând energia, cunoștințele și experiențele pe care le-au acumulat într-un efort unit de consolidare a unei democrații românești de calitate”. Primul pas spre Statele Unite ale Americii l-a făcut în 2004, când a fost admis la Stanford University, unde s-a specializat în domeniul politicii comparate, economie și sociologie. Apoi a fost admis ca bursier al programului de dublu masterat în Administrarea Afacerilor și Politici Publice la Harvard Business School și Harvard Kennedy School of Government. Cu greu poate cuprinde acești șapte ani minunați în câteva cuvinte… „Sunt conștient că am avut parte de câteva șanse unice. În primul rând, am fost studentul unor profesori extraordinari. La Stanford am colaborat cu cel mai cunoscut expert american în studierea sistemelor democratice, profesorul Larry Diamond, conducând cercetarea pentru cartea sa, „The Spirit of Democracy”, pe regiunea Europa de Est și Asia Centrală. La Harvard am fost Teaching Assistant la cursul de leadership al profesorului David Gergen, cel care s-a distins în rolul de consilier personal pentru patru președinți americani, printre care Ronald Reagan și Bill Clinton. În anul II de facultate, colegul meu de cameră a fost Mike Krieger, un bun prieten, care recent a devenit cunoscut în întreaga lume, după ce aplicația pe care a creat-o, Instagram, a fost cumpărată de Facebook pentru aproximativ un miliard de dolari. Exemplele pot continua…”

Oferă consultanță Băncii Mondiale şi ONU

La absolvirea programului de masterat de la Harvard, prin rețeaua de alumni a universității, a aflat despre o oportunitate profesională la Dalberg Global Development Advisors, o firmă de consultanță strategică la nivel înalt, unul dintre liderii de piață pe segmentul de dezvoltare internațională. Din momentul în care a trimis aplicația a fost, cum spun americanii, pe cont propriu. „Diplomele sunt doar simple hârtii dacă nu știi să demonstrezi pe parcursul a cinci-şase interviuri succesive că poți fi un consultant de excepție”. Astfel, a fost recrutat în echipa Dalberg din Washington DC, unde activează din 2011 ca și consultant pe proiecte care vizează în principal îmbunătățirea standardelor de trai în țările în curs de dezvoltare. „Clienții noștri sunt organizații multilaterale ca G20, Banca Mondială, Organizația Națiunilor Unite (ONU), dar și corporații și guverne naționale și locale. Sunt mândru că prin Dalberg putem să dăm o mână de ajutor acelor oameni lipsiți de posibilități, oameni care se luptă zi de zi să supraviețuiască și să învingă foametea, bolile, războiul și de multe ori ignoranța celor care ar putea să le salveze viața”.

România se vede altfel de la distanță

Îl întreb spre ce ne îndreptăm în viitor. „Păi, mai întâi, trebuie să cunoaștem de unde venim și cum am ajuns unde suntem astăzi. Istoria ne inspiră, ne motivează, ne învață și ne unește. Din păcate, anumite excese ale falsului patriotism promovat de regimul comunist ne-au îndepărtat oarecum de percepția obiectivă și justă a valorii istoriei noastre. Astăzi parcă ne este rușine uneori să vorbim despre Mihai Viteazul, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare sau Constantin Brâncoveanu. Au existat și vor exista încercări de a reduce importanța acestor personalități și chiar de a discredita rolul lor. Însă cei care înțeleg și cunosc cu adevărat istoria în toată complexitatea ei îi vor prețui pe înaintașii noștri la justa lor valoare.

Nu este vorba despre o interpretare romantică a trecutului nostru ca popor, ci despre una obiectivă, în care ne asumăm la nivel individual și colectiv atât momentele de glorie, cât și erorile. La peste două decenii de la căderea regimului comunist ar fi momentul potrivit să trecem peste complexele naționalismului obtuz și extrem. Ignorând istoria, vom pierde oportunitatea unică de a învăța din greșelile noastre majore – Holocaustul nazist și represiunea comunistă – și din cele mai recente, ca de exemplu eșecul parțial al tranziției post decembriste.

Așa cum bine știu cei care sunt departe de țară – și sunt din ce în ce mai mulți, atât la studii, cât și la muncă –, România se vede altfel de la distanță”. Sebastian Burduja este un optimist incurabil și caută întotdeauna acele semne pozitive care vestesc un viitor mai bun, de la inaugurarea noului sediu al Bibliotecii Naționale în București până la pedepsirea justă a unor cazuri flagrante de corupție. „Chiar și protestele începutului de an, cele autentice, au fost semnalul că democrația românească începe să funcționeze de la firul ierbii.”

Asta nu înseamnă că România se vede în roz de peste hotare, inclusiv lucrurile pozitive trebuind puse în perspectiva potențialului pe care îl are țara noastră. Din acest punct de vedere, situația rămâne gri: dincolo de anumite excepții, continuăm să eșuăm în mai toate domeniile vitale pentru dezvoltarea României, de la infrastructură la turism, agricultură, industrie, educație etc. Până când…?

„Gândindu-mă la colegii mei de la Stanford și Harvard, sunt bucuros să descopăr mereu ultimele lor realizări, de la pornirea unei afaceri de succes în China până la interviuri despre Wall Street pe CNN sau preluarea unui minister în Georgia. În fața acestor succese, nu de puține ori mă întreb dacă am reușit să fac destul până acum”.

Articol apărut în publicația QMagazine, de Floriana Jucan

Continuarea articolului: Deştepţii României

Fii primul care comentează

Vă rugăm să vă verificaţi email-ul pentru a vă activa contul.