Interviu pentru revista REGIO: „Totul pleacă de la educație” - Sebastian 'Tianu' Burduja

Interviu pentru revista REGIO: „Totul pleacă de la educație”

Interviu pentru revista REGIO: „Totul pleacă de la educație”

regio

Acest interviu a fost publicat în Nr. 43, august-septembrie 2015, al revistei REGIO „Școala ne învață pentru viață”. Prin amabilitatea echipei de redacție, întregul număr al revistei este disponibil aici: Revista REGIO_septembrie 2015

 

De ce mii de tineri români aleg să-și continue studiile peste hotare?

Teoria economică ne spune că oamenii sunt mereu în căutarea celor mai atractive oportunități. Mai concret, avem rezultatele sondajelor derulate la fiecare doi ani de Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS). 

Datele din 2014, pe un eșantion de Revista REGIOaproximativ 1000 de tineri români, arată că cei mai importanți factori care motivează decizia de a studia peste hotare sunt, în ordine: oferta educațională; prestigiul universităților; cunoașterea unei alte culturi; exersarea unei limbi străine; și sfatul celor apropiați. Din experiența personală de la Stanford și Harvard, mărturisesc că, dincolo de accesul la cunoaștere și dincolo de ușile care se deschid în mediile academic și profesional, studiul peste hotare înseamnă și oportunitatea de a ne măsura forțele într-un cadru competitiv, meritocratic și divers. Este, dacă vreți, un exercițiu de bună-cuviință prin care cel care depune efort prin forțe proprii și știe totodată să îi asculte și să îi înțeleagă și pe ceilalți, fără a avea pretenția deținerii adevărului absolut, este recompensat pe măsura meritelor sale.

După 25 de ani de așa-zise reforme în sistemul de învățământ, atât elevii, cât și profesorii sunt nemulțumiți. Ce anume ar trebui schimbat în primul rând?

După atâtea schimbări – prea dese, impredictibile și nu întotdeauna bine gândite – există sentimentul că principala nevoie e de a asigura un cadru stabil, măcar pe termen scurt. În paralel, putem să facem un pas înapoi pentru o analiză lucidă a stării actuale a învățământului românesc. Sunt cel puțin 4 soluții care se impun: (i) adoptarea unui nou model de curriculum, bazat pe încurajarea creativității și pe cultivarea valorilor și a competențelor transferabile; (ii) management profesionist al resursei umane din învățământ, cu salarii decente, bazate pe performanță, și traiectorii de carieră clare și bazate pe merit; (iii) demararea unui program național de conectare a cererii (mediul privat, public și neguvernamental) și ofertei (mediul academic); (iv) îmbunătățirea infrastructurii școlare în întreaga țară (chiar dacă există destule școli reabilitate în ultimii ani, inclusiv prin Programul Operațional Regional). Totul ar trebui să rezulte într-o nouă paradigmă prin care elevii/studenții să fie repoziționați în centrul întregului sistem educațional.

Suntem în al nouălea an de la aderarea la UE. Privind dinspre Washington D.C., cum s-a schimbat România?

România s-a schimbat în bine, dar nu îndeajuns în comparație cu potențialul de dezvoltare pe care îl are. Suntem o țară a contrastelor. Pe de-o parte, ne mândrim cu investiții minunate cum ar fi cetatea Alba Carolina sau nenumărate școli reabilitate la standarde europene, inclusiv în mediul rural. Suntem totodată un aliat în regiune pentru UE și SUA, ceea ce nu e puțin lucru. Pe de altă parte, suntem țara în care nu avem încă o autostradă care să lege Constanța și Bucureștiul de Europa de Vest, unde trimitem peste 70% din exporturi, iar marile fluxuri comerciale continuă să ne ocolească. Tot în România de azi numai 12% și 6% dintre bărbații și respectiv femeile de etnie rromă au absolvit toate cele 4 clase de liceu. Dincolo de exemplele punctuale, pozitive și mai puțin pozitive, după nouă ani de apartenență la UE, sentimentul general rămâne că România poate și merită mai mult.

Ce anume ne-ar motiva mai bine pentru a înțelege că, fără participare civică, eficiența unui regim democratic este redusă?

Totul începe de la educație. Școlile noastre trebuie să cultive participarea civică ca obligație firească a tuturor cetățenilor. Democrația este în pericol atunci când devenim sceptici, pasivi și resemnați, iar exercițiile de civism derulate la fiecare trei sau patru ani sunt importante, dar insuficiente. Democrația se construiește și se consolidează în fiecare zi, de către fiecare dintre noi. Sunt semne bune în România ultimilor ani că tot mai mulți cetățeni conștientizează miza implicării în societate.

În ce fel ar putea proiectele cu fonduri europene să schimbe în bine sistemul de învățământ?

Din 2012, am avut șansa de a vedea cu ochii mei zeci de investiții în infrastructura școlară din întreaga țară. Condiția vitală a succesului este ca factorii de decizie să fie suficient de motivați pentru a atrage fondurile necesare. Nevoia imediată este reabilitarea urgentă a tuturor instituțiilor de învățământ – evident, acolo unde numărul de elevi și tendințele estimate pentru viitorii ani justifică aceste investiții. Autoritățile locale pot apela la fondurile POR și PNDR, în funcție de condițiile de eligibilitate. Există de asemenea și alte opțiuni, cum ar fi Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL) sau programele finanțate prin împrumuturi externe. Totodată, există fonduri semnificative pentru investiții de tip soft pentru formarea și perfecționarea cadrelor didactice. Cert este că dacă vrem să fim realmente competitivi la nivel global și să avem o creștere economică durabilă suntem obligați să investim masiv în sistemul nostru de învățământ, asigurând tuturor cetățenilor acces echitabil și neîngrădit la oportunități.

Avem la dispoziție două resurse: expertiza românilor cu studii în străinătate și fondurile europene. Cum s-ar putea aduce laolaltă pentru a acționa în beneficiul societății românești?

Există mai multe posibilități. La un prim nivel, fondurile europene generează investiții și locuri de muncă, ceea ce ar putea însemna șansa atragerii acasă a tinerilor români formați peste hotare. Totodată, aceștia pot reveni în România cu experiența, cunoștințele și relațiile acumulate în străinătate, contribuind cu idei de investiții, tehnologii noi de proiectare și execuție, bune practici în absorbția și gestionarea fondurilor europene etc. E important, în acest caz, să aibă sau să capete rapid o înțelegere profundă a contextului românesc, cu toate particularitățile sale (birocrație greoaie, mentalitate bazată adesea pe bifarea unor cerințe și mai puțin pe generarea unui impact măsurabil, lipsa instumentelor eficiente de monitorizare și evaluare etc.). Având în vedere că cea mai mare parte a fondurilor europene se adresează instituțiilor de stat (fie de nivel local/județean, fie de nivel național), este nevoie și de deschidere din partea mediului public pentru recrutarea unor astfel de experți și remunerarea lor la un nivel competitiv.

Dincolo de cunoștințele acumulate și experiență, ce lecții de viață aduceți după 12 ani în SUA?

Aș spune că este vorba mai degrabă de o atitudine specifică mediului american: curajul de a acționa; persverența în fața eșecurilor și puterea de a lupta din nou, de la capăt; credința că rezultatele sunt pe măsura muncii și meritelor. Esența visului american este că oricine poate reuși, indiferent dacă este din New York, din Memphis, sau din Burkina Faso, Haiti sau România. Asta nu înseamnă că America este o țară perfectă (a se vedea, de exemplu, nivelul în creștere a discrepanțelor economice), dar rămâne un etalon ca nivel de dezvoltare economică și de consolidare democratică.

De ce vă întoarceți în România?

Mi-a rămas în minte un citat remarcabil din Liviu Rebreanu: „pe inima și pe gândurile mele numai eu sunt și voi fi stăpân cât voi trăi”. În ultimii ani, destui membri ai familiei și prieteni apropiați m-au îndemnat, cu cele mai bune intenții, să rămân în SUA și să uit de întoarcerea acasă. Totul se reduce, în cuvintele lor, la certitudinea că eu și soția mea vom regreta acest pas și că, oricum, nimic nu se poate schimba niciodată.

Pentru mine, România a fost, este și va fi întotdeauna acasă. Bunicul meu, Pr. Ioan Pricop, s-a stins acum mai bine de doi ani, înainte de a mă vedea întors în țară. El avea o vorbă: „în viață să nu faci ce poți, să faci ce trebuie.” În parte, întoarcerea acasă înseamnă respectarea promisiunii pe care mi-am facut-o mie însumi înainte de plecarea la studii în America. Tot în plan personal, de curând s-a născut primul nostru copil, Ioana Maria. Ne dorim ca fetița noastră să poată să crească și să se dezvolte în România, alături de familie și de prieteni, în locurile minunate ale țării noastre. Dincolo de toate dezamăgirile ultimului sfert de veac, îmi doresc o societate în care generațiile următoare au șansa de a-și împlini visurile – acasă. Mai mult, am convingerea că suntem la un moment de răscruce, un moment unic în istorie. Acum ori niciodată: ori reușim să construim o democrație autentică și o economie competitivă, ori capitulăm în fața provocărilor regionale și globale pe care nimeni nu le mai poate astăzi ignora. Varianta a doua nu poate fi admisă. Rămâne să contribui, după priceperea și puterile mele, la dezideratul unei Românii în 3D: România democratică, dezvoltată și demnă.

Cum vedeți România după încă un sfert de veac de acum înainte?

Rămân un optimist convins. Multă lume se laudă cu bogățiile ce ni s-au încredințat, așa cum ni se spune încă din paginile manualelor de geografie și de istorie la școala generală: așezarea geostrategică și resursele naturale. Dincolo de acestea, însă, cea mai mare bogăție a acestui pământ sunt oamenii. În ultimii 12 ani, am fost în poziția privilegiată de a putea privi România atât de la mii de kilometri distanță, cât și de foarte aproape, de la firul ierbii, prin activitatea profesională și prin proiectele de voluntariat pe care le-am derulat. Am deplina convingere că România are motive de speranță în fiecare comunitate: oamenii cinstiți, harnici, altruiști și încrezători în ziua de mâine. Credeți-mă, aceste exemple există peste tot, chiar dacă în prezent sunt poate dezamăgiți și prea tăcuți. Pentru ei merită să luptăm ca România 2040 să devină țara pe care ne-o dorim și țara în care să vrem și să putem să rămânem.

Fii primul care comentează

Vă rugăm să vă verificaţi email-ul pentru a vă activa contul.