mont.ro: Nu uităm, nu vă iertăm - Sebastian Burduja

mont.ro: Nu uităm, nu vă iertăm

mont.ro: Nu uităm, nu vă iertăm

tianu.pancartaNemtean la protestele din Bucuresti 

Sînt unul dintre cei 300.000 de protestari si vreau să vă spun de ce am iesit în stradă. Pentru mine, cel mai plăcut moment al zilei este seara, atunci cînd ajung acasă si pot să-mi petrec două-trei ore alături de sotia mea si de fetita noastră. Ne bucurăm de liniste; e cald si bine. În ultimele două săptămîni, nu am mai fost în fiecare seară alături de familie. Am preferat să dau linistea căminului nostru pe frigul din Piata Universitătii initial si din Piata Victoriei în ultimele trei nopti. De ce? Pentru că este singurul gest pe care-l puteam face pentru a avea o constiintă împăcată. La aceste proteste au fost sute de mii de cetăteni care au iesit în stradă în toată România. Eu sînt unul dintre ei. Am luat cu mine o pancartă si m-am asezat în fata clădirii Guvernului. Pe ea scrie: „Acasă-i cald si bine, dar eu strig si pentru tine“. Mi s-au alăturat prieteni si cunoscuti. Lîngă noi, oameni de toate vîstele, veniti direct la serviciu. Plătitori de taxe, inclusiv pînă la limita de 199.000 de lei. Singuri sau împreună cu familiile lor. Oameni seriosi, decenti, îngrijiti. Oameni care protestează hotărît, dar pasnic. Sînt si cazuri izolate de cetăteni nervosi, care au fortat de cîteva ori gardurile si au aruncat o petardă. Fiecare astfel de gest este sanctionat prompt de restul protestatarilor. Se strigă „Fără violentă!“ si „Nu asa!“. Furia este mare, dar civilizată. Restul sînt provocări si vom afla cîndva, sînt sigur, cine i-a trimis si cu ce scop. 

O mare de oameni, care se întinde în toată Piata Victoriei si pînă hăt departe spre Calea Victoriei, Lascăr Catargiu (Piata Romană), Iancu de Hunedoara, Titulescu, Kiseleff si Aviatorilor. E mai cald în mijlocul lor. 

„Dincolo de toată furia este si o stare pozitivă, de sperantă“ 

Oameni se îmbrătisează, zîmbesc si se unesc în spatele acelorasi scandări, sentimente si valori. Necunoscuti pînă adineauri, într-o societate împinsă de 27 de ani spre dezbinare, scepticism si ură. Acum umăr la umăr, inimă lîngă inimă. În mintea mea un gînd: poate că totul este spre binele acestei tări, poate că România avea nevoie tocmai de acest soc, să ne trezim si să ne unim cu adevărat pentru idei simple: dreptate, decentă, prosperitate. Dincolo de toată furia este si o stare pozitivă, de sperantă. În aceste zile, protestele din toată tara sînt singura formă de rezistentă împotriva unui Guvern care este gata să sacrifice viitorul României. Prin aceste ordonante de modificare a Codului Penal, date noaptea, în modul cel mai las si miselesc cu putintă, actualul Guvern a dat democratiei noastre cea mai gravă lovitură de la mineriade si pînă în prezent. Dezincriminarea abuzului în serviciu, adică o legalizare a jafului din banul public, este o măsură rusinoasă. Guvernul României a ajuns la putere în mod legitim, prin vot. Este cît se poate de adevărat. Au tot dreptul să guverneze. Insist asupra acestui verb: să guverneze, adică să gestioneze banii si resursele tării. Să asigure ordinea publică si siguranta. Să construiască scoli si spitale. Să dezvolte infrastructura si să facă investitii. Să asigure pensii decente si salarii mai bune. Altfel spus, să facă ceea ce i-au trimis oamenii să facă. În baza acestor promisiuni electorale au cîstigat alegerile. Au o majoritate parlamentară si le pot pune în aplicare. I-as întreba pe toti românii si mai cu seamă pe sustinătorii PSD-ALDE: care dintre cele enumerate mai sus vi se pare că ar trebui să reprezinte o prioritate? Mărirea pensiilor si a salariilor? Sistemul de sănătate? Constructia de autostrăzi? Reforma în învătămînt? E greu de ales. Pentru Guvernul României însă, prioritatea este clară: legalizarea jafului din banul public si scăparea din mîinile justitiei a celor care au, vremelnic, puterea la care au rîvnit atît de mult. Nu există nici o altă explicatie logică. 

Am dormit destul 27 de ani 

Toti românii ar face bine să deschidă larg ochii si să se trezească pentru că am dormit destul 27 de ani. onstrii ratiunii si ai natiunii sînt la butoane si au întrecut orice măsură a bunului simt. A guverna nu înseamnă a fi mai presus de lege. Nu înseamnă că poti suspenda statul de drept după bunul plac. Si nici că după ce ai câstigat alegerile, poti face orice, oricum. Democratia se apără în fiecare zi. Altfel, o bandă de infractori ne va duce cu zeci de ani în trecut. În plan extern, efectele sunt dezastruoase deja, ceea ce se vede si în cursul leului, pornit la vale de o mînă de politruci iresponsabili. Toti partenerii României stiu că tara noastră este sufocată de scandaluri de coruptie. Lupta pentru stîrpirea acestui flagel tine de siguranta natională. Este o conditie sine qua non pentru ca România să fie un interlocutor credibil pe scena internatională. Altfel, cine poate lua în serios un stat în care regulile sînt făcute doar pentru unii? La unele televiziuni se vehiculează ideea că este provocat un război civil. Nimic mai fals. România este astăzi mai unită ca oricînd împotriva găstilor care au pus stăpînire pe această tară de 27 de ani. Acum mai mult ca niciodată este clar că astfel de „lideri“ nu ne vor reprezenta niciodată. Tensiunea este mare, e adevărat. Dar singurii resposabili pentru situatia de fată sînt cei de la guvernare. Dacă într-adevăr vor să evite riscurile unor evenimente violente, să retragă ordonantele de îndată. Este singurul gest rational pe care îl pot face. E momentul să aleagă între a face bine pentru România si a-i albi pe colegii lor corupti. Miercuri seară au fost peste 300.000 de cetăteni care au iesit în stradă în toată România. Trebuie să fim tot mai multi în fiecare zi pentru că numai atunci nu ne vor (mai) putea ignora. Numai atunci vor întelege, cu mintea cea de pe urmă, că nu sîntem dispusi să mai răbdăm. Eu nu voi sta cu nici în seara asta acasă cu fetita mea. Voi fi din nou în stradă, pentru ea si pentru toti copiii nostri. Pentru viitorul nostru. Si voi striga, alături de toti românii, după a scris George Cosbuc: „N-avem puteri si chip de-acum/Să mai trăim cersind mereu,/Că prea ne schingiuiesc cum vreu/Stăpâni luati din drum!//Să nu dea Dumnezeu cel sfînt,/Să vrem noi sânge, nu pământ!/Cînd nu vom mai putea răbda,/Cînd foamea ne va răscula,/Hristosi să fiti, nu veti scăpa/Nici în mormînt!“. 
(Sebastian BURDUJA, presedinte PACT) 

 

Articol integral disponibil pe Monitorul de Neamț.

Fii primul care comentează

Vă rugăm să vă verificaţi email-ul pentru a vă activa contul.