O iau însă cu începutul - Sebastian Burduja

O iau însă cu începutul.

O iau însă cu începutul.

M-am născut în București, la mijlocul anilor '80. Prima casă a fost un mic apartament de bloc din Cartierul Militari. După numai câteva luni de la naștere, fără să vreau i-am „alungat” pe părinți din București, un oraș care devenise extrem de neprietenos pentru doi oameni tineri, cu doi copii si fără relații în partid. Erau anii cei mai crunți ai regimului comunist și muream de foame. Ne-am mutat la Piatra Neamț.

Nu întâmplător Piatra Neamț, pentru că suntem de-ai locului. Așadar, suntem moldoveni, familia Burduja având o tradiție istorică îndelungată, aici și dincolo de Prut. Am avut șansa unei copilării frumoase la Piatra. Rămân multe amintiri dragi, mai ales cele cu sora mea, părinții și bunicii. Crăciunul și Paștele în special erau memorabile, sărbătorite ca într-o familie de preoți. Din partea mamei, bunicul, Pr. Ioan Pricop, a fost Protopop de Neamț timp de 25 de ani, apoi Preot Paroh la Biserica Sf. Nicolae din Bacău. Fratele bunicii, Înalt Prea Sfințitul Ioachim, Episcop Vicar de Roman și apoi Episcop de Huși. Dinspre tată, străbunicul a fost Preot Paroh la Dochia, cumnatul lui tot preot în sat, iar vărul lui preot, la Ghigoiești. Iar la Borniș, jumătate de sat este Burduja. Acestea-s rădăcinile.

La cinci ani, am început să practic tenis de performanță la Condor Club Piatra Neamț. Nu am fost nici pe departe cel mai bun (mă pot lăuda însă cu sora mea, care a urcat până pe locul 8 la nivel național). Domnul antrenor Romeo Stoica m-a poreclit „Ilie", pentru că îmi plăcea să mă distrez pe teren. Scurta în cros rămâne lovitura mea favorită. Am fost clasat pe locul 40 în vremurile cele mai bune, după un loc III la Cupa Aerostar Bacău. Rămâne memorabilă semifinala: oponentul meu a câștigat categoric meciul (6-1, 6-4, parcă) jucând cu mâna stângă, deși era un dreptaci redutabil.

Fii primul care comentează

Vă rugăm să vă verificaţi email-ul pentru a vă activa contul.