Partidul Sub-Dezvoltării a capturat România - Sebastian Burduja

Partidul Sub-Dezvoltării a capturat România

Partidul Sub-Dezvoltării a capturat România

Zilele trecute, fără să vreau, mi-a trecut prin minte o comparaţie între reuniunile de la Davos 2018 şi întâlnirile de la CEx-ul PSD. Undeva, departe, Prim-Ministrul Indiei vorbeşte despre cele trei mari pericole la adresa omenirii: schimbările climatice, terorismul şi reacţiile împotriva globalizării. Aici, la noi, feţe zâmbitoare trântesc şi pun guverne, negociază ministere, zâmbesc superior, privindu-şi supuşii cu îngăduinţă şi indiferenţă.

Cei mai puternici oameni ai lumii sunt modeşti, inteligenţi, decenţi. Schimbă idei, ştiu să asculte şi să înţeleagă. La noi, în schimb, TeleorMan îi bate de le sună apa în cap pe SuperMan şi pe SpiderMan. Chiar şi Chuck Norris a refuzat politicos lupta cu Ayatollahul mustăcios şi oastea lui. Ei sunt dumnezeii pe pământ, care fericesc poporul. Vai de noi!

Totodată, zilele acestea PSD a lansat cu mult aplomb patriotic Programul de Guvernare Dragnea 3.0. Acesta se încadrează perfect în tiparele mereu actuale ale genialului Caragiale: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis!” (Farfuridi, O scrisoare pierdută).

Noua versiune a „bibliei” Dragnea arată la fel ca celelalte: crunt. Nu am înţeles niciodată opiniile emise în spaţiul public de unii comentatori care au lăudat programul PSD. Încă de la prima variantă din campania din 2016, acest document a fost în mod evident o înşiruire prostească de promisiuni şi măsuri fanteziste, care adesea se bat cap în cap şi/sau aruncă în aer toată economia (impozitul pe aşa-numitele gospodării, naţionalizarea pilonului II de pensii etc.). Ce rămâne cert este că nu există absolut nicio viziune de dezvoltare a ţării. Mai mult, din noua versiune s-au eliminat mai multe termene pentru măsuri trâmbiţate în campanie (a dispărut, de exemplu, data pentru achitarea taxelor online).

Ce mai contează că lumea i-a ales pe baza acestor angajamente? Oricum nimeni nu pare să răspundă pentru nimic. Sau, în cuvintele simple ale unui alt „clasic” în viaţă: „Pentru că putem”.

Programul de guvernare se remarcă şi printr-o nepermisă omisiune: nu include nicio propunere, NICIUNA, dedicată municipiilor, oraşelor, sau zonelor urbane funcţionale din România. Zero. Mai exact, cei 65% dintre români care trăiesc în mediul urban şi periurban nu contează pentru Guvernul PSD-ALDE – nici măcar la nivel declarativ. Mândrii noştri conducători nici măcar nu s-au obosit să mintă că vor face ceva pentru noi. Ne-au tăiat complet. Pentru ei suntem o Românie ce există numai în contrapondere cu interesele lor.

Dacă oraşele din România ar duce-o minunat, am putea spune că încearcă şi ei, cu inima lor mare, să aibă grijă de cei din mediul rural. Dar oraşele româneşti nu o duc bine pentru că nu au resurse să crească şi să alimenteze apoi întreaga economie naţională. Aşa cum spunea Indermit Gill, un economist de geniu de la Banca Mondială, într-o competiţie trebuie să trimiţi cei mai buni alergători. Din nou, nu există ţară dezvoltată care să nu se fi urbanizat mai întâi. Nu există economie liberă care să meargă fără investiţii în principalele ei motoare – oraşele.  

Când 4 milioane de români, majoritatea din zone urbane, au plecat în străinătate, e clar că oraşele tale nu o duc bine. Când ne batem cu Siria la aurul mondial în ceea ce priveşte creşterea ratei de emigrare, ar trebui să vedem cum putem crea oportunităţi în ţară. Iar oportunităţile, că ne place sau nu, sunt disproporţional generate la oraş: peste 90% din veniturile firmelor din România sunt generate în zonele urbane funcţionale ale Bucureştiului şi ale celor 40 reşedinţe de judeţ.

Aşadar, oraşele sunt vitale şi pentru oamenii de la ţară, pentru că majoritatea merg acolo nu numai pentru locuri de muncă bine plătite, ci şi pentru educaţie, pentru servicii medicale specializate, pentru distracţie sau pentru shopping. Decât să fie alungaţi din ţară prin Italia sau Spania, ar fi bine să se poată muta sau să facă naveta pentru a accesa oportunităţile din cele mai apropiate centre urbane.

Ceea ce nu realizează mândrii conducători de azi este că lipsa de soluţii şi idei pentru cei 65% ce trăiesc într-o zonă urbană îi condamnă la sub-dezvoltare şi pe cei 35% ce trăiesc la ţară. Adică pe cei care fac parte din electoratul lor de bază. Sau poate ştiu bine lucru acesta şi chiar asta urmăresc.

Revenind, România de azi este condusă de oameni care nu înţeleg nimic din mecanismele dezvoltării unei ţări. Ei nu ştiu limbi străine, habar nu au ce înseamnă Revoluţie Industrială 4.0 şi sunt complet deconectaţi de la realităţile globale, pe care nu le înţeleg şi de care se tem. De aceea le demonizează, emiţând din laboratoarele lor conspiraţii penibile despre străinii care pândesc România. Acesta este Partidul Sub-Dezvoltării României, care a pus stăpânire pe ţară. Din păcate, într-o conjunctură globală care ne-ar fi putut fi extrem de favorabilă.

Inamicii României nu sunt în afară, ci chiar aici, sub nasul nostru. Au nume şi prenume binecunoscute. Se pare că le vom povesti cândva copiilor şi nepoţilor noştri că în 2018, de Centenar, ţara asta a fost blestemată să fie condusă de nişte semi-analfabeţi care, în loc să o modernizeze şi să o aducă în pas cu lumea, au pus-o în genunchi pentru ei şi interesele lor de clan. Deocamdată.

Articol publicat pe blogurile Adevarul

Fii primul care comentează

Vă rugăm să vă verificaţi email-ul pentru a vă activa contul.