Succesul lui Sebastian Burduja: din România la ONU, via Harvard - Sebastian 'Tianu' Burduja

EvZ.ro: Succesul lui Sebastian Burduja - din România la ONU, via Harvard

EvZ.ro: Succesul lui Sebastian Burduja - din România la ONU, via Harvard

tiSebastian Burduja este unul dintre cei care au dorinţa şi determinarea să schimbe lucrurile în bine. Absolvent Standford, românul urmează acum un program special de masterat dublu, un MBA la Harvard Business School şi un program de masterat in Public Policies la Harvard Kennedy School of Government.

Recent, a fost acceptat pentru o poziţie în cadrul Naţiunilor Unite, la Comisia Economică pentru Europa (UNECE).

În opinia acestuia, este important ca studenţii români din străinătate să revină în ţară, întrucât sunt un "rezervor de talent" pe care România nu trebuie să-l piardă.

Experienţa academică peste Ocean l-a determinat să creeze o Ligă a Studentilor Români din Străinătate, cu scopul de a sprijini tinerii români să dobândească o educaţie la cel mai înalt nivel şi să se integreze mai uşor în alte ţări. Organizaţia are peste 1.500 de membri, din Italia, Marea Britanie, SUA, Israel sau Australia.

Oportunitatea de a studia la Standford şi Harvard i-au permis lui Sebastian Burduja să efectueze stagii de practică în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Divizia NATO, la Washington, în cadrul National Endowment for Democracy, şi ulterior să lucreze alături de Larry Diamond, un apreciat analist politic.

Liviana Mustafa: Cum a început drumul tău în Statele Unite, decizia de a merge la Stanford şi cum s-a desfăşurat procesul de admitere la Harvard?

Constantin Brancuşi spunea: „Să vezi până departe este una, să mergi până departe este alta”. Drumul meu spre Statele Unite a început de la credinţa personală că pot şi trebuie să le fac pe amândouă: să merg până departe, inclusiv în sens propriu, şi prin continuarea studiilor mele în străinătate, să-mi lărgesc orizonturile şi să văd cu adevărat până departe.

Sunt convins că în anumite domenii, cum ar fi medicina, matematica sau informatica, există variante de studiu la un nivel ridicat şi în România. Nu sunt de acord cu cei care acuză întregul sistem educaţional românesc de incompetenţă şi corupţie. Şi totuşi, nu putem să nu recunoaştem problemele care afectează, în special, învăţământul superior din România.

Cred că fiecare tânăr român trebuie să decidă dacă îşi continuă studiile în ţară sau în străinătate, având în vedere oferta care există pe domeniul de interes.

Am decis să accept oferta de la Stanford, în 2004, şi acum sunt la Harvard până în 2011, mai ales pentru oportunitatea extraordinară de a învăţa de la câţiva dintre cei mai buni profesori din lume. Nu în ultimul rând, am avut şi şansa de a învăţa direct de la mari lideri ai lumii, din toate domeniile.

Procesul de admitere la facultăţile de elită ale Americii este extrem de selectiv, mai ales pentru studenţii internaţionali. Eu am ales să-mi continui studiile academice prin cele două masterate la Harvard, imediat după terminarea facultatii, deci practic fără o experienţă profesională bogată. Mi s-a spus că nu am nicio şansa, însă cei patru ani de la Stanford m-au învăţat să gândesc în adevăratul spirit nord-american: oamenii ratează întotdeauna 100% din oportunităţile pe care le evită.

În 2007, am hotărât să îmi asum riscul unor decizii nefavorabile şi am aplicat la cele mai bune programe de MBA şi administraţie publică. Am fost admis în final la toate universităţile la care am aplicat, inclusiv Yale, Columbia, Stanford, MIT şi Harvard.


Cum ai caracteriza experienţa ta academică în SUA şi de ce ai preferat-o altor alternative. Care este atitudinea faţă de studenţii internaţionali?
Sistemul american de învăţământ superior are două valori esenţiale: spiritul fair-play de competiţie şi egalitatea în drepturi. Un exemplu interesant este „codul de onoare”, care obligă studenţii să nu copieze în timpul examenelor. În primul meu an de facultate, am fost surprins să văd profesorii plecau din sală înainte de începerea examenului şi lăsau studenţii fără nicio supraveghere oficială.

În cinci ani de când sunt aici nu am întâlnit niciun student care să încerce să trişeze la examene, ceea ce, în final, oferă tuturor şanse egale de reuşită.

Studenţii sunt şi se simt egali în faţa profesorilor şi unii faţă de alţii, indiferent din ce ţară sunt şi inferent cărui mediu social aparţin. Politica adoptată faţă de studenţii internaţionali este deschisă. Am apreciat atât egalitatea studenţilor, cât şi competiţia fair-play, ambele fiind elemente esenţiale şi prezente la un nivel unic în sistemul academic american. Însă este important de menţionat că aceste principii de egalitate se aplică mai ales după înscrierea oficială ca student.

În cadrul procesului premergător de aplicare, sunt încă multe universităţi americane care fac discriminări între candidaţii din străinătate pe baza resurselor financiare ale acestora. Deşi au existat presiuni ca procesul de admitere pentru studenţii internaţionali să devină „need-blind”, adică să facă abstracţie de resursele acestora, recenta criză financiară a redus şansele implementării acestor standarde echitabile.

Cât de importante sunt stagiile în formarea unui viitor profesionist?

Stagiile de vară, munca part-time şi exerciţiile practice sunt absolut esenţiale pentru consolidarea unor baze solide în carieră. Pentru cei care caută şi doresc astfel de experienţe, oportunităţile sunt la tot pasul. Studiile de cercetare se plătesc bine şi au beneficii multiple.

Marile universităţi oferă resurse specializate pentru carierele studenţilor. Există comunităţi vaste de absolvenţi din toată lumea ce colaborează cu universităţile pentru recrutarea tinerelor talente. La Stanford şi Harvard am beneficiat din plin de acest ajutor. De curând, prin „Biroul pentru Carieră” de la Harvard Kennedy School of Government, am aplicat şi am fost acceptat pentru o poziţie în cadrul Naţiunilor Unite – Comisia Economică pentru Europa (UNECE). Tot prin Harvard am obţinut şi susţinere financiară ce acoperă toate cheltuielile pentru acest stagiu de vară, astfel voi petrece câteva luni în Geneva lucrând la cel mai înalt nivel inter-guvernamental în cadrul ONU.

Condiţiile pentru a fi acceptat la aceste stadii sunt, în general, aceleaşi: competenţă, integritate, pasiune pentru domeniul respectiv, dorinţa de a schimba lucrurile în bine.

La Harvard ni s-a spus, de la început, că pentru a avea succes în carieră şi în relaţiile cu angajatorii trebuie să respectăm mereu regula celor trei „P”: Profesionalim, Punctualitate şi Pregătire.
Eu aş adauga un al patrulea „P”: a fi mereu Primul.

Cum a fost creată Liga Studenţilor Români din Străinătate?
Proiectul LSRS a început în vara anului 2008. Împreuna cu Costin Elefteriu, Secretarul General LSRS, am tras câteva concluzii din experienţele noastre personale:
• Numărul românilor care pleacă la studii a crescut exponenţial, mai ales după aderarea României la UE. Nu există date oficiale precise, însă estimăm că la ora actuală sunt peste 50.000 de studenti şi proaspeţi absolvenţi români în străinătate.
• Cei mai mulţi dintre aceştia nu au reprezentare la nivel internaţional şi nici în România. Nu pot comunica eficient între ei şi nu-i pot ajuta în mod direct pe românii care doresc să studieze în străinătate şi care ar beneficia de sfaturile lor.

Ne-am dat seama de potenţialul imens şi neexploatat al studenţilor şi absolvenţilor români din străinătate şi de nevoia de a direcţiona aceste resurse spre România. Astăzi, LSRS este răspunsul nostru şi al României la aceste realităţi.

Vara aceasta, dorim organizarea la Bucureşti al primului Congres al Studenţilor Români din Străinătate, care ne va ajuta să ne cunoaştem mai bine. Evenimentul va include o Gală pentru premierea celor mai buni studenţi români de peste hotare, dar şi întâlniri speciale cu angajatori de renume din România.

În ultimele luni, am luat atitudine faţă de discriminările împotriva românilor din Elveţia şi Italia, organizând şi participând la conferinţe, iniţiind scrisori deschise către autorităţi. Recent, am insistat pentru rezolvarea imediată a situaţiei bursierilor speciali „Guvernul României”. Vom continua astfel de eforturi, vom continua să luăm atitudine, apărând mereu drepturile şi interesele tinerilor români din străinătate, în raport cu factorii de decizie din România şi de peste hotare.

LSRS poate juca un rol esenţial în societatea din Romania. Sprijinim eforturile tinerilor români de a dobândi o educaţie la cel mai înalt nivel şi îi ajutăm să se integreze mai uşor în alte ţări, pentru că nu este niciodată simplu să fi singur printre străini.



În acelaşi timp, ne dorim ca după terminarea studiilor aceşti studenţi de excepţie să revină acasă. Studenţii şi absolvenţii români din străinătate sunt un rezervor de talent pentru România, însă foarte mulţi dintre ei rămân peste hotare.

La numai câteva luni de la lansarea din ianuarie organizaţia noastră numără peste 1.500 de membri din întreaga lume. Am numit Ambasadori LSRS în peste 20 de ţări, din Italia, Marea Britanie şi SUA, până în Israel şi Australia, iar multe dintre aceste reprezentante au demarat deja proiecte locale pentru sprijinirea coeziunii între studenţii români. Doresc să continui dezvoltarea proiectului LSRS pentru că ştiu că România are nevoie de talentul şi dedicarea studenţilor şi absolvenţilor români din străinătate.

--

Interviu acordat, în exclusivitate, pentru Strada32.com, comunitate a românilor profesionişti din străinătate, şi evz.ro

Fii primul care comentează

Vă rugăm să vă verificaţi email-ul pentru a vă activa contul.