Ziar Piatra Neamţ: Ce ar trebui schimbat sau corectat la sistemul de învățământ din Neamț? - Sebastian Burduja

Ziar Piatra Neamţ: Ce ar trebui schimbat sau corectat la sistemul de învățământ din Neamț?

Ziar Piatra Neamţ: Ce ar trebui schimbat sau corectat la sistemul de învățământ din Neamț?

burduja 300Sistemul de învățământ din Neamț este și trebuie tatat ca o problemă prioritară. Ca și în sistemul de învățământ din România, la Neamț se pot observa încă multe contraste între școlile din mediul urban și cele din mediul periferic sau rural. Este, în continuare, nevoie de o implicare comuna a instituțiilor locale și centrale pentru crearea unui echilibru între condițiile din mediul rural și cele din mediul urban pentru elevii și cadrele didactice din aceste unitați de învățământ.

Dincolo de opiniile noastre, o parte dintre lacunele sistemului de învățământ observate și de persoanele publice din județul Neamț sunt prezentate ca fiind legate de infrastructură modestă, finanțare insuficientă, o lipsă de implicare a autorităților locale, salariile mici ale cadrelor didactice, lipsa de aplicare a metodelor pedagogice moderne, abandonul școlar, programa extrem de încărcată și multe ale aspecte pe care le puteți descoperi mai jos în răspunsurile la întrebarea „Ce considerați dumneavoastră că ar trebui schimbat sau corectat la sistemul de învățământ din Neamț?”

Am spus-o mereu: România pe bune începe cu şcoala pe bune. Educaţia ar trebui să fie prioritatea zero în programul oricărui decident politic. Dezvoltare fără educație nu se poate, iar investițiile în educație înseamnă de fapt șansa generațiilor de mâine de a-și atinge potențialul. O reformă amplă a sistemului de învăţământ este vitală și urgentă, întrucât după reforma lui Spiru Haret şi cea din regimul comunist nu am avut o schimbare de paradigmă adecvată secolului în care trăim. 

Cea mai mare problemă a sistemului de învăţământ din România şi din Neamţ este faptul că nu este conceput în jurul elevului. De aici rezultă toate celelalte probleme: 40% dintre elevi sunt analfabeţi funcţionali, conform rezultatelor la testele PISA; rata absenteismului este foarte ridicată, cu circa 1,5 milioane de absențe înregistrate anual în județul Neamț (circa 400.000 doar în Piatra Neamț); rata abandonului şcolar este de asemenea extrem de mare, mai ales în rândul grupurilor marginalizate (la nivelul României, numai 12% si 6% din barbatii si respectiv femeile de etnie rromă au absolvit toate cele 4 clase de liceu); numai 59% din copiii din mediul rural și numai 37% din copiii de etnie rromă sunt înscriși la o grădiniță.

Soluţiile există, dar necesită viziune și curaj din partea decidenților politici – oamenii cu pixul în mână. În primul rând, este nevoie de o arhitectură curriculară total schimbată – materii la alegere în proporție de 30%, reducerea numărului de ore (maxim 30 de ore / săptămână în școală), schimbarea modelului de învățare dintr-unul axat pe memorare într-unul axat pe gândire critică și corelarea sistemului educațional cu cerințele pieței muncii. 

În al doilea rând, carierea profesorilor trebuie pusă pe baze meritocratice și transparente. O măsură care se impune este desfiinţarea titularizării, care nu mai există în statele dezvoltate din UE, în paralel cu organizarea unor concursuri pe bune pentru a selecta dascălii care merită să rămână într-adevăr la catedră. De asemenea, motivarea financiară a profesorilor este vitală pentru a avea dascăli bine competenţi şi a asigura o concurenţă reală, inclusiv – sau mai ales – în mediul rural, unde se impun stimulente financiare speciale pentru profesori. La fel ca în Statele Unite, elevii/studenții ar trebui să evalueze fiecare curs, iar aceste evaluări ar trebui să conteze în deciziile de promovare și salarizare a profesorilor, cel puțin pentru învățământul terțiar. 

O altă măsură pe care eu o susţin pentru a avea o şcoală pe bune este desfiinţarea inspectoratelor şcolare, care blochează sistemul – cu câteva excepții – în politizare și corupție. Trebuie să existe în continuarea inspecţii şcolare, dar nu este normal ca o instituţie să se verifice pe ea însăşi. Exemplul Marii Britanii în care inspectorii şcolari ţin de Majestatea Sa, iar şcolile de Ministerul Educaţiei, este relevant în acest sens. 

Nu în ultimul rând, elevii noștri trebuie să învețe în școli și licee sigure, decente și moderne. Este inadmisibil ca în România de azi, în județul Neamț, să existe 47 de clădiri în administrația școlilor fără autorizație sanitară, iar 33 nu au autorizație de securitate la incendiu. Zeci de școli au încă toaletele în curte. Practic, în România am uitat să avem grijă de resursa cea mai importantă a unei țări: copiii noștri. Adică viitorul nostru. Trebuie prioritizate urgent investițiile în infrastructura școlară și finalizate mai întâi lucrările în execuție. În funcție de tendințele demografice, se pot demara noi proiecte de reabilitare a infrastructurii existente.

Articol apărut în Ziar Piatra Neamţ.

Continuare articol: aici.

Fii primul care comentează

Vă rugăm să vă verificaţi email-ul pentru a vă activa contul.