Blog | Sebastian Burduja

Blog

Referendum pentru toţi, să ştim dacă suntem hoţi

referendumpttotiSemnele Babelor şi Moşilor din ultimele zile sunt tot mai clare: vremea ca vremurile. Iar dacă nu facem ceva acum, ne aşteaptă vremuri tot mai sumbre.

Ultimele declaraţii ale ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, privind evaluarea şefei DNA şi a Procurorului General, cu tot cu tot cu evocarea posibilităţii demisiei acestora, precum şi decizia CCR prin care niciun ministru nu poate fi tras la răspundere pentru un act normativ adoptat ilegal ne arată că actuala majoritate parlamentară a declanşat un război de gherilă împotriva justiţiei din România. Ordonanţa 13 a fost doar un prim asalt al unei bătălii lungi şi dure, purtate cu întreg arsenalul din dotare: iniţiative legislative, ştiri false, manipulări de manual, dat vina pe conspiraţii mondiale (Soros), pe străini (multinaţionalele, bată-le vina, americanii, nemţii etc.) şi pe grupuri oculte (servicii, masoneria reptiliană etc.).

Dincolo de tot acest zgomot, toţi românii ar trebui să-şi pună câteva întrebări simple şi de bun simţ. Oare cum îşi permit cei care conduc România să atace tocmai statul de drept, într-o ţară încă profund coruptă, cu o democraţie încă palidă şi fragilă? De unde şi până unde a devenit asta prioritatea zero a guvernării reprezentative în România? Oare există cineva care îşi închipuie că măsurile îndreptate împotriva justiţiei fac un bine poporului român şi nu sunt, de fapt, o dedicaţie pentru acelaşi grup de infractori care ne conduce, într-o formă sau alta, de 27 de ani? Şi mai ales cum ne ajută pe noi, muritorii de rând, asaltul politicienilor împotriva corupţiei? Oare vom trăi mai bine sau mai rău? Oare vor fura mai mult sau mai puţin ca în ultimii ani? Oare îi va mai deranja cineva pe subiectul imenselor averi nejustificate? Şi, în acest context, oare câţi dintre cetăţenii României, inclusiv dintre votanţii PSD-ALDE, susţin acest atac la adresa justiţiei? Oare n-ar fi cazul ca fiecare dintre noi să-şi asume un răspuns la întrebarea: suntem sau nu suntem un popor de hoţi? Ar fi bine să aflăm cât mai curând.

Ultimele declaraţii ale ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, privind evaluarea şefei DNA şi a Procurorului General, cu tot cu tot cu evocarea posibilităţii demisiei acestora, precum şi decizia CCR prin care niciun ministru nu poate fi tras la răspundere pentru un act normativ adoptat ilegal ne arată că actuala majoritate parlamentară a declanşat un război de gherilă împotriva justiţiei din România. Ordonanţa 13 a fost doar un prim asalt al unei bătălii lungi şi dure, purtate cu întreg arsenalul din dotare: iniţiative legislative, ştiri false, manipulări de manual, dat vina pe conspiraţii mondiale (Soros), pe străini (multinaţionalele, bată-le vina, americanii, nemţii etc.) şi pe grupuri oculte (servicii, masoneria reptiliană etc.). Dincolo de tot acest zgomot, toţi românii ar trebui să-şi pună câteva întrebări simple şi de bun simţ. Oare cum îşi permit cei care conduc România să atace tocmai statul de drept, într-o ţară încă profund coruptă, cu o democraţie încă palidă şi fragilă? De unde şi până unde a devenit asta prioritatea zero a guvernării reprezentative în România? Oare există cineva care îşi închipuie că măsurile îndreptate împotriva justiţiei fac un bine poporului român şi nu sunt, de fapt, o dedicaţie pentru acelaşi grup de infractori care ne conduce, într-o formă sau alta, de 27 de ani? Şi mai ales cum ne ajută pe noi, muritorii de rând, asaltul politicienilor împotriva corupţiei? Oare vom trăi mai bine sau mai rău? Oare vor fura mai mult sau mai puţin ca în ultimii ani? Oare îi va mai deranja cineva pe subiectul imenselor averi nejustificate? Şi, în acest context, oare câţi dintre cetăţenii României, inclusiv dintre votanţii PSD-ALDE, susţin acest atac la adresa justiţiei? Oare n-ar fi cazul ca fiecare dintre noi să-şi asume un răspuns la întrebarea: suntem sau nu suntem un popor de hoţi? Ar fi bine să aflăm cât mai curând.

Citeşte mai mult

Pilda fochistului de la stat care va câștiga cât IT-istul de la privat sau cum fanteziile populiste ale PSD aruncă în aer piața muncii

vasilescuRecent, anunțul Ministrului Muncii conform căruia salariile de la stat de până în 4000 lei se vor dubla, iar cele peste acest prag vor creşte cu 40% a produs rumoare în mediul economic din România. Măsura Guvernului ar provoca anomalii pe piața muncii şi ar destabiliza-o serios. 

De exemplu, un paznic, un fochist sau o spălătoreasă angajată la stat ar câștiga cât un specialist IT în mediul privat. Ulterior, Lia Olguța Vasilescu a revenit asupra declarației, susținând că doar salariile mici se vor dubla, până în 2021.

Este un exemplu relevant pentru modul în care cabinetul Grindeanu găsește de cuviință să guverneze această ţara. Pe formă: promisiuni fără acoperire, răzgândiri şi invocarea aproape obsesivă a programului de guvernare. Pe fond, politica economică vizează în mod evident o creștere bruscă a pensiilor şi salariilor care i-a determinat pe majoritatea specialiștilor să-şi pună semne de întrebare cu privirea la sustenabilitatea acestor măsuri. 

Or, sustenabilitatea este tocmai factorul cel mai îngrijorător pentru mediul economic românesc. Fiecare astfel de măsură înseamnă presiune în plus pe antreprenori şi pe cei care muncesc şi plătesc taxe. Vreo 5 milioane de oameni, grosso modo. Ei sunt cei care vor achita nota de plată tot mai încărcată de „bunăvoința” Guvernului Grindeanu. La o populație de 19 milioane de locuitori, cifra este îngrijorător de mică. Pentru orice guvernare responsabilă, preocuparea principală ar trebui să fie dezvoltarea strategică a acestei baze de contribuabili: mai multe locuri de muncă, creșterea gradului de ocupare şi productivitate individuală crescută.

Citeşte mai mult

Portret de #REZIST de la Teleorman: Cristian-Mihai Dide

dide.protestProtestele din ultima lună din România au reprezentat deşteptarea unei generaţii. O generaţie care a dat semne că este vie încă din timpul mişcărilor de stradă împotriva proiectului Roşia Montană, a cărei voce s-a auzit puternic la manifestaţiile provocate de tragedia #Colectiv şi care s-a trezit definitiv odată cu protestele din acest an.

Proteste care nu au avut şi nu au nevoie de lideri şi nici de „reprezentanţi”. Strada se reprezintă singură fără alte comentarii – prin acţiuni, prin mesaje, prin gesturi. Cu toate acestea, protestele din ultimele şase săptămâni au scos la iveală poveşti remarcabile, cu protagonişti mai puţin cunoscuţi, care merită spuse şi date mai departe drept exemple de implicare civică. Una dintre aceste poveşti este cea a colegului şi prietenului meu de la Teleorman, Cristian-Mihai Dide.

El este unul dintre protestatarii care şi-au mutat biroul în Piaţa Victoriei. Dide lucrează zi după zi din faţa Palatului. Aici un live video din 27 februarie. Dide rămâne cu ochii pe ei pentru că aşa ne-au forţat cei care n-au înţeles nici până azi, nici în ultimul ceas, că sunt acolo să ne reprezinte. Dide nu pleacă din Piaţă până nu pleacă şi actualul Guvern, care şi-a pierdut iremediabil credibilitatea după „noaptea hoţilor”. Dide are cu el apă, mâncare, un laptop şi mai multe pancarte. Pe cea mai mare dintre ele, întinsă zilnic pe asfaltul din Piaţa Victoriei, scrie cu litere de-o şchioapă, vizibile, fără doar şi poate, şi din spatele geamurilor de la Palat: „Respectăm votul dat şi cerem guvern nou, competent şi curat”. Mesaj afişat prima dată pe 7 februarie. Un mesaj care spune totul. Un mesaj de bun simţ. Un mesaj pentru democraţie. Un mesaj firesc într-o ţară în care firescul a devenit ceva bizar.

Citeşte mai mult

Elefantul democrației românești: modelul FSN vs. Partidul 2.0

dragneaPentru societatea românească, protestele din ultima lună, cele mai mari din ultimii 27 de ani, semnifică o bornă istorică. Dincolo de revendicările manifestanților şi reacțiile Guvernului, ele au reprezentat proba de maturitate democratică a românilor și un exemplu pentru întreaga lume liberă. Când sute de mii de oameni ies în stradă în toată România pentru apărarea unor valori fundamentale, putem vorbi despre un popor care, în bună parte, a interiorizat şi aplică mecanismele democratice. Este ceea ce Dankwart Rustow numește „democratic habituation”: procesul prin care, într-o tranziție de la dictatură, oamenii ajung treptat să prețuiască democrația (Transitions to Democracy: Toward a Dynamic Model). Anunțată încă din 2011, regăsirea nesperată a unui filon civic atât de pronunţat a fost definitiv confirmată în acest început de an. Sau, în registrul lui Malcolm Gladwell, românii au depășit punctul critic – the tipping point – în drumul spre democrație.

Este un câștig semnificativ, însă insuficient pentru o democrație consolidată. Condiția esențială este instituționalizarea acestui progres civic. Degeaba avem o societate civilă activă, degeaba avem un mediu privat relativ funcțional, dacă acestea nu au un interlocutor care să asculte revendicările lor, să le înțeleagă şi să facă tot ce-i stă în putință pentru a preveni crizele. Acesta trebuie să fie factorul politic. În cazul nostru însă, amploarea tot mai mare a protestelor din ultimii cinci ani semnifică adâncirea prăpastiei dintre cetățeni şi politicieni. Avem astfel de-a face cu un dialog al surzilor: două părți care nu pot comunica pentru că se află în două ere diferite. Pe de-o parte, factorul politic pare încremenit în timp, în tiparele deceniilor trecute (incompetență, șmecherie, aroganță, cinism); pe de altă parte, o societate civilă tot mai matură și tot mai puțin dispusă să permită abuzuri din partea celor care ar trebui să ne reprezinte.

Citeşte mai mult

Cum am fost trollat de aparatul de propagandă? Al cui?

fakephotoFac un autodenunţ. E în termenul (mai nou redus) de şase luni. Sunt un manipulat. Oculta mondială, Soros şi multinaţionalele m-au scos la protest, nu principiile şi ataşamentul faţă de ceea ce ar trebui să fie o democraţie autentică.

Alături de sute de mii sau poate milioane de manipulaţi, mă încăpăţânez să cred că românii nu au votat pentru dezincriminarea abuzului în serviciu şi nici pentru modificarea codurilor penale prin ordonanţă de urgenţă, dată în puterea nopţii... „noaptea ca hoţii”, deşi ne-am obişnuit cu ei şi ziua şi noaptea, în ultimii 27 de ani.Mă încăpăţânez să cred că rezultatul alegerilor, oricât ar fi de categoric, nu dă unui guvern un cec în alb şi nu vreau să accept că democraţia s-ar reduce doar la eventuala participare la vot din patru în patru ani. Manipulat cum sunt, mă încăpăţânez să nu plec capul la gândul că avem o Constituţie călcată în picioare de „cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice şi [...] [care ar trebui să răspundă] de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin” (art. 54, alin. 2).

Mă încăpăţânez să cred că România este astăzi mai unită decât oricând şi că niciun cetăţean român nu doreşte să gireze furtul din banul public. Mai cred, aşa cum am scris pentru Euronews, că România acestor zile poate fi un exemplu pentru întreaga lume.

Sunt un bolnav de România. M-am întors acasă acum un an, după 12 de ani de studiat şi muncit în SUA. Am stat de vorbă cu lumea care m-a întrebat de „al cui sunt” şi ce-am făcut până acum în viaţă. Am făcut un rezumat al criteriilor de admitere la universităţile din SUA. Am dat seamă cu privire la procesul de selecţie la instituţiile internaţionale din Washington. Am transmis copii după diplome. Am răspuns tuturor acuzaţiilor şi inepţiilor, deşi mulţi prieteni m-au sfătuit să nu-mi pierd timpul cu asta. Am făcut-o pentru că sunt conştient că trăim în epoca post-adevăr şi într-o societate măcinată de deziluzii, de invidie şi de maladia scepticismului cronic. Am făcut-o pentru oamenii de bună credinţă cărora încă le pasă de adevăr şi vor să gândească cu propria lor minte. Pentru că îi respect.

Citeşte mai mult

wall-street: Antreprenori, ne pregătim să tragem obloanele?

tianu.pupitruRomania fierbe. Pe buna dreptate si pentru dreptate, sute de mii de oameni au iesit in strada in toata tara. Infama OUG 13 are destui beneficiari directi, dar exista si un beneficiu indirect pentru PSD-ALDE in tot vacarmul ultimelor zile: abaterea atentiei opiniei publice de la situatia economica a Romaniei. Dupa impardonabilele erori din ultimele saptamani, Guvernul Grindeanu se apara si se lauda cu orice ocazie cu masurile din programul de guvernare care „produc deja efecte”. Din pacate, are dreptate, iar pe termen mediu si lung vom avea o noua specie pe cale de disparitie in Romania: antreprenorul.

Dupa alegeri, PSD a intrat intr-o noua competitie – aceea cu el insusi. A venit timpul sa livreze: conform generosului program de guvernare 2017-2020, asta inseamna, concomitent, scaderi de taxe si cresteri salariale. A inventat Liviu Dragnea o vraja sau este vorba de o noua culme a populismului?

Sa facem un inventar. Primele masuri au fost luate deja: cresterea salariului minim, gratuitati si burse sporite pentru studenti si elevi, gratuitati la CASS pentru pensionari si eliminari de impozite. Si urmeaza, chipurile: eliminarea impozitului pe venit pentru medici, IT-isti cu studii medii si angajati care au un salariu de cel mult 2.000 lei/luna brut, iar pentru cei care au un salariu mai mare de 2.000 de lei, reducerea impozitului de la 16% la 10%; de asemenea, reducerea numarului de contributii platite de catre salariati de la sase la doua, respectiv pastrarea doar a CAS si CASS (cele patru contributii eliminate urmand sa fie platite de la bugetul de stat); reducerea la 0% a impozitului pe terenul agricol, cu exceptia cazului in care terenul este nelucrat doi ani la rand (caz in care proprietarii vor fi obligati sa plateasca 100 de lei/ha de la 1 ianuarie 2018); si eliminarea de la 1 ianuarie 2018 a impozitului pe autoturisme (cc <1.600 cm cubi), motociclete, microbuze, autobuze, tractoare, remorci, autovehicule de transport.

Si, daca nu v-ati saturat, lista lui Liviu Dragnea continua: scutirea de impozit pe 10 ani pentru centrele de cercetare – dezvoltare; introducerea de la 1 martie 2017 a unui impozit de 1% pe cifra de afaceri pentru microintreprinderi; eliminarea de la 1 ianuarie 2018 a impozitului pe dividende; scaderea TVA-ului la 18% de la 1 ianuarie 2018; eliminarea TVA pentru vanzarea de locuinte la 1 martie 2017; pentru familiile cu venituri sub 5000 de lei/luna, deduceri de 1.600 de lei/an pentru fiecare copil; etc. Toate bune si frumoase, mai ales pentru cresterea consumului pe termen scurt si mediu, dar de unde bani?

Citeşte mai mult

Antreprenori, ne pregatim sa tragem obloanele?

Romania fierbe. Pe buna dreptate si pentru dreptate, sute de mii de oameni au iesit in strada in toata tara. Infama OUG 13 are destui beneficiari directi, dar exista si un beneficiu indirect pentru PSD-ALDE in tot vacarmul ultimelor zile: abaterea atentiei opiniei publice de la situatia economica a Romaniei. Dupa impardonabilele erori din ultimele saptamani, Guvernul Grindeanu se apara si se lauda cu orice ocazie cu masurile din programul de guvernare care „produc deja efecte”. Din pacate, are dreptate, iar pe termen mediu si lung vom avea o noua specie pe cale de disparitie in Romania: antreprenorul.

Citeşte mai mult

All eyes on Romania: democracy's improbable beacon of hope

protestDemocracy is under attack in many parts of the world today. Economic hardship, growing inequality, youth unemployment, and widespread corruption have led to sweeping disillusionment with politics as usual. The growing gap between regular citizens and politicians has unleashed the dangerous forces of populism, xenophobia, and isolationism, even in established democracies. In this grim global context, Romania offers a surprising glimmer of hope.

Over the last four days, the world has witnessed Romania’s largest protests since the 1989 Revolution. For the hundreds of thousands of Romanians in the streets of Bucharest, all across the country, and in the diaspora, this protest is a matter of principle and started as a spontaneous reaction to the current government’s abusive attempt to roll back the fight against corruption. On January 31, in the dead of night, the social-democratic cabinet passed an emergency ordinance that decriminalizes abuse of power for a range of instances, including for all damages of up to 200,000 lei (roughly 45,000 EUR). Other measures include reducing prison sentences and weakening provisions around conflicts of interest and whistleblowing. Among the beneficiaries are top leaders of the ruling party currently under investigation and numerous local politicians already serving time. The blatant injustice of the ordinance and the government’s dismissive attitude toward the public outcry have struck a chord with ordinary Romanians, who have pledged to protest every night until justice is restored.

Citeşte mai mult

Open Letter to President Trump: Romanian Government Abuses Power in Unprecedented Reversal of Anticorruption Reforms

imp.protestTO: Donald J. Trump, President of the United States of America
Dear Mr. President:
My name is Sebastian Burduja and I studied and worked in the United States for almost 12 years. I returned to my home country of Romania a year ago, with the hope that I would bring back some of the American spirit, values, and optimism for a better future.
For me America has been truly great: I graduated from two of the best schools in the world, Stanford University and Harvard University, started a successful career in management consulting and international development, and married the love of my life, a native of Yorktown, Virginia, where the Revolutionary War was won in 1781. America has also shown me what a democracy truly is and how it is supposed to function for the people, in stark contrast with the many malfunctions of the young and fragile Romanian democracy, which has so often placed politicians above citizens.
Thank you for the opportunity to write to you today regarding an urgent matter in #Romania: the very foundations of our #democracy and rule of law are in grave danger. This is a critical issue not only for my country, but also for the United States, as our strategic partner, and truly for the entire free world.
Yesterday in the dead of night, the Romanian Government cowardly issued an abusive Emergency Ordinance that decriminalizes official misconduct. This is an unprecedented blow to the fight against #corruption, led boldly for years by dedicated prosecutors and judges in a very hostile political environment. This “timely” ordinance changes the penal code and allows public officials to break the law and steal public money while in office without criminal punishment. It is no coincidence that several prominent figures of the ruling coalition (the Social Democratic Party and the Alliance of Social Liberal Democrats) would now be cleared from ongoing investigations.
Citeşte mai mult

M-am decis sa plec din Romania. Blestemul si sansa (auto)exilului nostru

Aceste randuri sunt mai mult despre prezent decat despre trecut. Recunosc, sunt un optimist convins si un bolnav incurabil de Romania. Poate de aceea incerc sa intrevad o raza de lumina, in toata noaptea (mintii) care ne-a cuprins de buna bucata de vreme. Mi-a trecut prin minte gandul ca tot raul asta prin care trecem s-ar putea sa fie spre binele nostru, asa cum voi explica mai jos.

Am sarbatorit recent Unirea Principatelor. Un act istoric si curajos implinit de elita vremii. Primul pas spre infaptuirea statului roman modern. Asa cum mentiona si Bianca Felseghi intr-un articol remarcabil, marele nostru succes diplomatic din 1859 s-a datorat unui proces pe care am putea sa-l numim, in termeni actuali, cea mai mare campanie de lobby romanesc: punerea in act a unui proiect de tara, in baza unei strategii nationale, cu sprijinul Marilor Puteri ale vremii.

Portretele protagonistilor de atunci sunt fascinante. Erau in general fii de boieri mijlocii si avusesera sansa sa studieze in Vest si sa se conecteze la "ideile innoitoare". Revenind acasa, au condus si participat la Revolutia de la 1848. Bianca Felseghi ne reaminteste si un detaliu deseori trecut cu vederea: varstele lor fragede. In medie, Mihail Kogalniceanu, Nicolae Balcescu, Ion Ghica, C. A. Rosetti sau Vasile Alecsandri aveau in jur de 30 de ani la momentul in care deveneau liderii miscarii pasoptiste. Dupa cum se stie, Revolutia lor a fost inabusita prin forta mai intai in Moldova, apoi in Tara Romaneasca si in final si in Transilvania, iar ei au fost exilati si tinuti departe de tara timp de 53 de ani, cumulat. Un esec total, cel putin in aparenta si pe termen scurt.

Exilul lor de atunci a reprezentat sansa Romaniei. Scoliti in marile capitale europene, aveau relatii, cunostinte si stapaneau bine multiple limbi straine. Doar asa au putut promova eficient cauza romaneasca la cancelariile straine, timp de 10 ani. Apoi, cand contextul istoric a devenit favorabil, au actionat. Reteta succesului made in Romania din 1859 a avut trei ingrediente: perseverentacuraj si o doza optima de idealism.

Citeşte mai mult