Blog | Sebastian Burduja

Blog

„Dacă mă fac de râs?” După ce am studiat în America, am înțeles ce-i lipsește școlii românești să scoată cetățeni și lideri

eduRecent, am sărbătorit 8 ani de la prima Gală a Ligii Studenţilor Români din Străinătate. A fost un proiect pe care l-am inițiat alături de câțiva amici dragi şi care s-a transformat în ultimii opt ani de zile în cea mai mare organizație românească globală. Cum nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită în România, au fost pe parcurs și voci care ne-au acuzat de elitism, într-o societate în care aproape nimeni nu mai crede în bune intenții.

Rezultatele Ligii vorbesc de la sine și, totodată, continui să cred că tinerii români plecați la studii peste hotare ar putea fi o resursă strategică pentru România – fie prin brain regain (a se vedea strategia propusă de LSRS – SMART Diaspora), fie chiar de acolo de unde studiază sau profesează după absolvire. Între altele, aceștia pot adapta în România experiențe și bune practici din sisteme performante, meritocratice. Probabil cele mai importante beneficii ale unei asemenea „infuzii” s-ar resimți în sistemul universitar românesc.

În cele ce urmează, pe baza experienței personale de la universitățile Stanford și Harvard din Statele Unite, aduc în discuție câteva posibile soluții la problemele cu care se confruntă instituțiile de învățământ superior din România. Sunt pe deplin conștient că aceste propuneri trebuie analizate, dezbătute și cumpănite atent. Mai știu că există încă lideri autentici și performanțe remarcabile în universitățile românești și, de altfel, cunosc astfel de exemple ca doctorand bursier în cadrul ASE București. Totuși, așa cum se întâmpla la toate nivelurile școlii românești, aceste exemple pozitive confirmă reguli de care nu putem fi mândri. Mai e (suficient) loc de mai bine.

Citeşte mai mult

Dragi politicieni, iată de ce vă trebuie un MCV full option

refIar curge cerneală zilele astea pe tema (anti)corupţiei româneşti. Iar zbiară diverşi „experţi” cu intrare în studiourile de televiziune. Iar ne pomenim cu declaraţii halucinante de la lideri politici români, care s-au trezit, cu de la sine putere, că nu mai vor să coopereze în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV). „Toate-s vechi şi nouă toate”, cu atât mai mult în noua epocă „post-adevăr”, în care oricine poate spune orice atât la televizor, cu un CNA compromis, cât şi pe internet, unde nu există nicio regulă în general (nu doar în România).   Pe scurt, am aflat ieri că România se află pe locul 57 în clasamentul Indicelui de Percepţie a Corupţiei, marca Transparency International – pe locul 4 din coadă la nivelul UE, depăşiţi doar de Italia, Grecia şi Bulgaria (şi la egalitate cu Ungaria). Aparent, o îmbunătăţire a scorului, însă mai degrabă minoră (patru puncte faţă de 2012). Concluzia prudentă ar fi că avem de-a face cu o percepţie a corupţiei în stagnare sau în uşoară scădere, ceea ce este rezonabil în contextul eforturilor DNA/ANI din ultimii ani. Tot ieri a fost dat publicităţii cel mai recent raport din cadrul MCV – atât raportul de progres, cu o listă foarte clară de recomandări, cât şi raportul tehnic. 

Citeşte mai mult

România adevărată: aseară am fost în stradă. Nu m-a plătit nimeni, nu m-a rugat nimeni.

protestAseară am fost în stradă. Nu m-a plătit nimeni, nu m-a rugat nimeni. Pur şi simplu ştiu că o democraţie înseamnă lupta fiecăruia dintre noi, zi după zi, pentru principii şi valori. Şi pentru acel „LI-BER-TA-TE” din decembrie 1989, scăldat în sânge, fără de care astăzi n-am putea striga nici pentru noi, nici pentru alţii.

Ca mulţi alţi români care au fost ieri acolo, între care Moise Guran şi Tudor Chirilă, nu m-am pregătit cum ar fi trebuit pentru vânt şi frig. Fără mănuşi, fără căciulă sau „calala”, cum zice fiică-mea la un an jumate. Am ieşit mai mult pentru ea decât pentru noi. Cumva am ajuns la vorbele bunicilor şi părinţilor noştri din 1989: „măcar vouă să vă fie bine de-acum încolo, mamă...” Am ajuns în stradă după ce un bun prieten şi coleg din PACT, Cristian-Mihai Dide - culmea, de la Teleorman - a intrat cu două cartoane mari la noi în birou ieri pe la ora 16. Le-am inscripţionat împreună, în grabă şi cu zumzet de markere, de parcă eram la grădiniţă, vorba lui Dide. Pe-al lui a scris: „Ministru' cu plagiat/ TREBIE remaniat" (nu, nu e nicio greşeală). Pe-a mea am scris: „Acasă-i cald şi bine, dar eu strig şi pentru tine” (tot inspiraţia lui Dide). Şi-am pornit. La protest foarte mulţi au venit spre noi să se pozeze cu cele două mesaje.

Citeşte mai mult

Am primit un mail de la Donald Trump. Îl așteptăm și pe cel de la Liviu Dragnea

mail.trumpIeri, am primit un mail de la Donald J. Trump. Este semnat de el şi trimis de la adresa oficială a conducerii Partidului Republican. Scopul mailului este completarea unui chestionar privitor la prioritățile pe care mi le doresc de la noua conducere a SUA. În mod evident, același mesaj a fost transmis către milioane de americani. În ceea ce mă privește, nu sunt cetățean american și nu m-am numărat printre simpatizanții Partidului Republican sau a Partidului Democrat, dar totuși am primit acest mail. Redau mai jos conținutul mesajului tradus în română:

„În 10 zile, Guvernul tău va lucra din nou pentru TINE. Întrucât Camera, Senatul şi Casa Albă vor fi TOATE sub controlul Republicanilor, e timpul ca tu să ne ajuți să prioritizăm proiectele pe care le vom trece adopta în 2017 to make America great again! Ziua Inaugurării se apropie şi vreau să mă apuc de treabă imediat după ce voi depune jurământul. Vreau să fiu sigur că-mi încep mandatul luptând pentru tine şi pentru rezolvarea problemelor care te interesează – şi că fac asta în ordinea pe care o vrei tu.

De la ieșirea din mlaștina corupției până la abrogarea şi înlocuirea Obamacare, reducerea birocrației, reformarea sistemului fiscal nefuncţional, construirea zidului și reducerea deficitului fiscal, sunt multe de făcut pentru a ne repara ţara, dar trebuie să stabilim prioritățile. Merg la Washington să fac deal-uri în beneficiul cetățenilor americani, să redau americanilor locurile de muncă, să repornesc energia americană şi să întăresc întreaga Americă. Dar am nevoie de tine să-mi spui ce proiecte să adopt ca reprezentant al tău la Casa Albă. Te rog completează chestionar cu prioritățile pentru 2017.

Mulțumesc,

Donald J. Trump”

Citeşte mai mult

10 lecții de politică românească

candestiFinalul de an înseamnă şi un moment de bilanţ pentru fiecare dintre noi. Pentru mine, 2016 este anul în care am candidat pentru prima oară la o funcţie publică în România. La Neamţ, ca independent susţinut de PACT (Platforma Acţiunea Civică a Tinerilor) pentru Camera Deputaţilor. 

Experienţele din stradă alături de oameni sunt o lecţie despre cum arată de fapt România şi cât de diferită este faţă de cum ne-o prezintă politicienii, „liderii” de opinie şi cei ce influenţează astăzi discursul public. Sper că aceste însemnări vor fi utile pentru toţi acei Don Quijote care vor să (mai) schimbe ceva în ţara noastră. Iar mesajul principal rămâne: nu renunţaţi nicio clipă, chiar dacă e cumplit de greu.

Timp de trei luni am luat la pas tot judeţul Neamţ, locul copilăriei mele, alături de colegul meu Andrei Carabelea (independent pentru Senat) şi împreună cu o echipă de voluntari veniţi din toată ţara. Am fost din casă în casă, am stat sute de ore în stradă în dialog cu cetăţenii, am fost în mai toate târgurile şi pieţele din judeţ. Am vorbit, pe bune, cu zeci de mii de oameni, conştienţi fiind că aşa se face o campanie corectă şi că era oricum singura noastră şansă într-o competiţie inegală cu partidele politice.

Citeşte mai mult

Adevărul: Recucerirea dreptei româneşti

adev.alegAlegerile au trecut. Cu 3 milioane de voturi, PSD controlează acum (aproape) tot. Este cea mai categorică victorie a stângii din 1992 şi până acum. Pentru dreapta românească este o înfrângere categorică, iar timing-ul pare cum nu se poate mai prost: legislatura 2016-2020, cu cel puţin două momente vitale, centenarul şi preşedinţia Consiliului UE, va fi dominată fără drept de apel de PSD. Ce rămâne de făcut?

Cei care speră în mişcări surpriză din partea ALDE, UDMR sau din partea altora ar face bine să se concentreze pe construcţia pentru 2020, nu pe scenarii lipsite de substanţă pentru 2016. Oricum, următoarele zile vor spulbera şi aceste palide iluzii, iar guvernarea PSD îşi va intra cât de curând în drepturi.  

Vremea ezitărilor a trecut. Dreapta românească trebuie să acţioneze acum pentru a transforma actuala criză profundă în oportunitatea unei construcţii solide pentru cel puţin un deceniu (2020-2030). Este oportunitatea creării unui pol de dreapta unitar şi coerent şi a stabilirii unei viziuni comune de dezvoltare, pe baza unui proiect de ţară simplu şi clar: atingerea mediei europene în toate domeniile într-o singură generaţie. Mai mult, singura şansă a dreptei de a limita actualul mandat al PSD la doar patru ani este de a se coagula în jurul unei viziuni comune şi de a valorifica toate resursele pe care le are. Acum.

Citeşte mai mult

Jurnal de lângă oameni (8)

1.jurn.8
Suntem tot mai aproape de a scrie istorie. La Neamţ, mii de oameni vin alături de noi în speranţa unei Românii pe care o merităm cu toţii. O Românie #pebune. Voluntari din toată ţara sunt alături de noi de la primele ore ale dimineţii până seara târziu. Am străbătut Neamţul în lung şi-n lat, am fost la târguri şi pe străzi.  Joi, la Gherăieşti, zeci de oameni ne-au vorbit despre vitregiile vieţii şi lipsa de interes a conducătorilor pentru cei lipsiţi de posibilităţi.

Joi seară, la Hotel Roman, zeci de romaşcani au fost alături de mine la lansarea volumului meu, “Între speranţă şi deziluzie”, într-o atmosferă caldă, de prietenie. Un mare mulţumesc merită cei doi vorbitori, poetul Adrian Alui Ghoerghe şi jurnalistul Viorel Cosma.

Vineri, la Adjudeni, sute de localnici ne-au spus ce-şi doresc de la un parlamentar care să le reprezinte pe bune interesele. La Borleşti, am trăit poate cel mai frumos moment de când am revenit aici, acasă,la Neamţ. O minunată tradiţie românească a fost înviată prin implicarea doamnei Maria Burghelea:  şezătoarea. Timp de doi ani, săptămânal, zeci de femei din sat se întâlnesc şi lucrează împreună adevărate comori: ii tradiţionale, cusute manual. Tot aici am întâlnit zeci de copii care învaţă dansuri populare şi merg la bibliotecă din dorinţa de a citi. E un potenţial uriaş în tinerii noştri. Cu puţină voinţă, îi putem ajuta să-şi împlinească visele.

Citeşte mai mult

Jurnal de lângă oameni (7)

targSuntem tot mai mulţi şi tot mai aproape de a face istorie împreună. Am petrecut încă o săptămână aici acasă, la Neamț, alături de oameni minunați din locuri de care, din păcate, prea puţină lume vorbeşte.

În România profundă, acolo unde tradiţiile noastre se păstrează, iar oamenii se strâng la târguri din generaţie-n generaţie. Locuri fără pereche precum Cândești, Moldoveni, Girov sau Bicazu Ardelean. Am vorbit cu mii de nemțeni primitori care mi-au spus care sunt greutăţile şi aşteptările lor. Oameni harnici şi demni care au fost trataţi cu indiferenţă şi ignoranţă. Oameni uitați care nu vor mai fi vreodată uitați într-o Românie pe bune. Oameni care muncesc de dimineaţă până seara şi nu se pot bucura de copiii şi nepoţii lor, care au plecat în strănătate în căutarea unei vieţi mai bune. Un astfel de caz este şi al doamnei Ana Greurus, din Bicazul Ardelean. Venitul ei lunar, primit de la statul român, este de 50 lei. Cum se poate trăi cu o astfel de sumă? Nu şi-a văzut copiii de şapte ani de zile. Sunt plecaţi în Spania să-şi câştige o bucată de pâine.

Citeşte mai mult

Concursul împrejurărilor: în cele 5 zile care au schimbat totul, România a devenit un concurent cu șanse reale să câștige „The Apprentice”

trumpÎn săptămâna care a trecut, trei ţări şi-au (re)scris viitorul: SUA, Republica Moldova şi Bulgaria. Este vorba de cel mai important aliat al României şi doi dintre vecinii noștri. A fost o săptămână decisivă pentru ţara noastră, iar rezultatele ar trebui să ne pună serios pe gânduri. 

Victoriile lui Radev şi Dodon, candidaţii proruşi din Bulgaria şi Republica Moldova, vin cum nu se poate mai prost pentru noi, la numai cinci zile după ce Statele Unite au ales un preşedinte imprevizibil şi izolaţionist, după toate indiciile din campanie. Şi care, se pare, “îl admiră” pe Vladimir Putin şi vrea refacerea relaţiilor cu Rusia. Alegerile din Republica Moldova şi Bulgaria au avut drept efect înconjurarea României de regimuri pro-Putin: Chişinăul şi Sofia erau singurele două „guri de oxigen” pentru România, după ce Budapesta şi Belgradul aleseseră deja „lumina de la Răsărit”, iar Ucraina este ocupată militar (parţial) de ruşi.

Citeşte mai mult

Jurnal de lângă oameni (6)

sperantaSuntem tot mai aproape de începutul unei alte Românii, o Românie pe bune. În această săptămână, am trait împreună două momente pe care nu le voi uita niciodată. Primul a fost lansarea cărţii mele, la editura Curtea Veche, iar al doilea a marcat începutul campaniei electorale, la București și apoi pe platforma Săvineşti, un loc magic al copilăriei mele, spre care se îndreptau zilnic coloanele de troleibuze....

Mai întâi, lansarea volumului „Între speranță și deziluzie” a fost un vis frumos împlinit. Și ce onoare să mă regăsesc în familia Curtea Veche, alături de profesioniști și de oameni dragi și minunați, așa cum sunt Iren Arsene, Maria Desmirean, Barna Nemethi, Miruna Meiroșu și Silvia Totu. Am fost impresionat de toţi prietenii de suflet care au venit să mă susţină cu prilejul lansării, să mă felicite şi să mă-mi ureze succes şi putere de muncă în drumul pe care l-am început. Despre această carte am scris: Paginile acestei cărți sunt rodul unor anevoioase căutări, găsiri și regăsiri de sens și de speranță. Am pornit la drum având conștiința că aparținem unei generații privilegiate. Am trăit puțini ani sub regimul comunist, dar îndeajuns de mulți pentru a nu uita greutățile și ororile dictaturii ceaușiste. Ne-am format apoi în tranziția spre democrație și spre noua economie de piață, fiind totuși prea tineri pentru a ne implica direct în viața publică, însă îndeajuns de maturi pentru a începe să discernem între bine și rău; sau, mai precis, între ideea binelui de care s-au legat prin speranță părinții noștri acum un sfert de veac și perpetuarea unui rău politic insidios distribuit în nesfârșite deziluzii cotidiene. Acum iată-ne ajunși în momentul în care regăsirea speranței și oglindirea ei în act ne revin inevitabil nouă.

Citeşte mai mult