Blog | Sebastian Burduja

Blog

Mandatar financiar

Luni, 07 noiembrie, am înregistrat-o pe doamna Puiu Camelia ca mandatar financiar al campaniei mele la Autoritatea Electorală Permanentă – Biroul județean Neamț. Codul unic de identificare a mandatarului financiar este: 14160048

Jurnal de lângă oameni (5)

roman1Cel mai frumos loc de pe pământ este acasă. Încă o săptămână acasă, la Piatra Neamţ, a trecut şi am văzut cât de mult înseamnă să sperăm în continuare şi să nu ne resemnăm. După ce am bătut de dimineaţă până seara străzile din Piatra Neamţ şi din Roman şi am vorbit cu sute de oameni, am înţeles că oamenii vor să trăiască acasă, alături de copiii, părinţii şi prietenii lor. Când le-am povestit că m-am întors acasă, după  12 ani  în care am trăit, studiat şi muncit în SUA, mi-au spus că mă felicită şi că ţara are mare nevoie de tinerii săi. Cu atât mai mult cu cât se întorc aici, în Neamţ. Locurile natale sunt parte a sufletului nostru. Este o legătură pe care nimeni şi nimic nu o poate rupe.  M-am întristat atunci când aproape toţi nemţenii cu care am vorbit mi-au spus că au rude plecate în străinătate. Responsabilitatea noastră, a celor care le cerem votul oamenilor, este să-i readucem acasă.

Citeşte mai mult

Jurnal de lângă oameni (4)

neamtO nouă săptămână, o nouă victorie. Imensă. A voastră, a celor care ați ales implicarea şi nu v-ați resemnat. Cu circa 7000 de semnături de susținere dintr-un necesar de 4700, mi-am depus candidatura la alegerile parlamentare ca independent pentru Camera Deputaților, alături de colegul meu, Andrei Carabelea, independent pentru Senat. Ambele candidaturi au fost admise.

Cum să le mulțumesc îndeajuns miilor de nemțeni care au decis în număr atât de mare să lupte în continuare, învingându-și resemnarea și greața acumulate în 27 de ani de deziluzii? Ce aș putea să le spun? Cuvintele nu-s suficiente. Nu pot să spun decât că nu-i vom dezamăgi, iar timpul – aliatul nostru de încredere – va demonstra că de data asta va fi altfel. Că România pe bune chiar merită o șansă. Și vom reuși fără doar și poate, ca și până acum, pentru că suntem #impreuna. 

Pentru că toată această luptă nu este nicio clipă despre Sebastian Burduja sau despre Andrei Carabelea. Este despre fiecare dintre noi, cetățeni ai acestei țări. Și despre o întrebare pe care trebuie să ne-o punem în fiecare zi: luptăm sau ne predăm? Dacă ne predăm, le facem jocurile celor care-și bat joc de noi de 27 de ani. Dacă luptăm, mai avem o șansă. Nicolae Steinhardt spunea: „Biruința nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta.” 

Citeşte mai mult

Le e frică de voi: în decembrie 2016, urna nu mai scapă turma

urnaUna dintre lecțiile ultimului an și în special a alegerilor, atât cele locale, care au avut loc, cât şi cele parlamentare, care vor avea loc în curând, este că vechile partide se tem pentru existenţa lor. Mişcările politice şi mai ales oamenii noi reprezintă o ameninţare pentru sistem. 

Întrucât puterea de decizie se află încă tot la ei, aceştia au apelat la tot felul de tactici la limita democraţiei pentru a a-şi asigura monopolul. Prima tactică se numeşte “if you can`t beat them, join them”

Apariţia unor figuri din societatea civilă cu credibilitate pe listele diverselor partide reprezintă o poleială jalnică, menită să contracareze imaginea de partide corupte şi incompetente. Întocmai unui măr frumos, dar complet putred în interior.  A doua tactică este “my house, my rules”. Şansele egale ale tuturor cetăţenilor de a fi aleşi sunt doar o vorbă în vânt şi nu o realitate. Legea electorală în vigoare este creaţia partidelor vechi cu un scop vădit: îngreunarea accesului noilor mişcări politice în zona de luare a deciziilor. În acest an, maşinăriile de partid vor influenţa nu doar şansele candidaţilor, ci însăşi existenţa lor. Potrivit legilor electorale, pragul absurd de semnături de susţinere, 1% din cetăţenii cu drept de vot, împiedică partidele noi cu mai puţine resurse să fie măcar pe buletinul de vot. 

Citeşte mai mult

Jurnal de lângă oameni (3)

romanO nouă săptămână petrecută alături de cetățeni: în strădă, în casele lor, la locul de muncă. O nouă săptămână și o nouă șansă de a cunoaşte alte mii de români care încă nu s-au resemnat. Ne-am îndeplinit încă de joi obiectivul nostru de etapă: pragul semnăturilor necesare (4.700) de a fost atins şi depăşit cu mult. Peste 6.500 de nemţeni au semnat pentru a construi împreună o Românie #pebune.

Dincolo de acest succes există și o altă victorie, mult mai importantă. A început un proces ireversibil de combatere a neîncrederii. Mulţi nemţeni simt că și la noi în judeţ și în țară se întâmplă ceva extraordinar: o mişcare nouă și puternică s-a format și crește în fiecare zi, iar pe 11 decembrie nu vom mai vota lista partidului care reprezintă răul cel mai mic, ci oameni care pot reprezenta cu adevărat cetățenii României.

Pentru românii din Neamţ, ca pentru românii de pretutindeni, firescul a devenit ceva bizar. Un candidat pe care îl poţi întâlni şi cu care poţi discuta faţă în față este o raritate. Candidatul care te invită la sediul de campanie pentru a-ţi cere un sfat pare o poveste. Candidatul care-şi strange pe bune semnăturile în stradă e o ciudăţenie de-a dreptul. De fapt, toată această campanie pentru România pe bune sparge tiparele unui sistem anchilozat în corupția și aroganța „aleșilor” noștri. Umplem în fiecare clipă imensul hău creat în 27 de ani între cetățeni și reprezentanții lor.

Citeşte mai mult

Jurnal de lângă oameni (2)

cortLa Neamț se petrece ceva extraordinar: se aprinde scânteia pentru schimbarea României. Pe bune.

Continui jurnalul dintre oameni după o nouă săptămână acasă.  Eforturile de strâns semnături s-au multiplicat şi tot mai mulți oameni au ales să dea o şansă României pe bune. Avem acum corturi în stradă, zeci de voluntari şi peste 4000 de semnături. Alături de echipa de la Neamț au venit colegi și prieteni din toată ţara, de la Roșiorii de Vede, Galați, Brăila, București, Constanța și Drobeta Turnu-Severin pentru a sta la câteva grade, în stradă, să strângă semnături. Pe lângă impresionanta probă de solidaritate a unei mișcări naționale, avem satisfacţia unui demers #pebune desfăşurat la firul ierbii, între şi pentru oameni. Sunt convins că fiecare din cei 4000 de sematari au lăsat în tabelul de susţinători, pe lângă propria semnătură, şi o fărâmă de speranţă pentru mai bine. Speranţă că, de data asta, poate va exista un candidat care să-i reprezinte. 

Citeşte mai mult

Jurnal de lângă oameni (1)

semnaturiCe înseamnă să fii om politic în România? Ce înseamnă să candidezi la o funcție publică în România? Ce înseamnă o (pre)campanie electorală în România?

Voi încerca, începând de astăzi, să răspund acestor întrebări. Nu pentru că cei ce citesc aceste rânduri nu ar avea răspunsurile lor, ci pentru că eu cred că au nevoie de altfel de răspunsuri. Despre ce ar trebui să fie politica pe bune şi mai ales despre cum nu ar trebui să (mai) fie. A fi om politic nu înseamnă a fi hoţ sau corupt sau incompetent. A candida la o funcție publică nu înseamnă a înșira promisiuni pompoase. O precampanie electorală nu înseamnă găleți şi pungi de zahăr sau făină.

Citeşte mai mult

Open letter to President Barack Obama

fir

Dear Mr. President, my name is Sebastian Burduja and I am a Romanian who studied and worked in the United States for almost 12 years. Like millions of people coming to America in pursuit of happiness, I came to this great country with a dream of my own: to study and work as hard as I could and someday return home to give back through public service.

Citeşte mai mult

Statul român și statul la coadă

coada

Suntem născuți în anii '80. Poate cei mai crunți ani ai regimului comunist, când cozile de toate felurile, tot mai lungi, deveniseră o realitate fatală a vieților noastre. Cozile la pâine, la lapte, la „adidași de porc”. Cozi pentru orice. Și cozi pentru nimic, ca într-un banc celebru. Coadă mare, pe vremea răposatului. Un bărbat îl întreabă pe ultimul: „Pentru ce stați aici?” Răspuns: „Nu știu, întrebați mai în faţă.” Și tot așa până la primul. Întrebare curioasă: „Ce se dă aici?” Răspuns: „Nimic, am amețit puțin și m-am rezemat de zid.” Întrebare: „Și de ce nu plecați?” Răspuns: „Cum să plec dacă sunt primul…?”

Citeşte mai mult

Cinci mituri despre România politică a anului 2016

politica

Indignarea ia multe forme. Unii scriu statusuri pe Facebook, alții protestează, unii fac politică la colțul blocului, iar alții decid să intre în politică şi să facă ceva pentru a-şi transforma indignarea în acțiune. Pe scurt, indignarea îi poate motiva pe unii şi îi poate determina să ia decizii care le vor schimba viața. 

Citeşte mai mult