Blog

Sunt Sebastian Burduja, un optimist convins, bolnav de România. Acesta este jurnalul meu de campanie din România profundă. Pe scurt, pentru oamenii ocupaţi de azi. Dar nu pentru cei indiferenţi sau resemnaţi.

„Nu mergeți pe unde duce calea. Mergeți în schimb pe unde nu există nicio cale și lăsați o urmă”. Citatul îi aparţine desigur unui britanic, Dr. Harold R. McAlindon. Şi rezumă exact direcţia pe care ar trebui s-o urmeze liderii europeni în urma provocării istorice numite Brexit.

După 12 ani în Statele Unite, împărțiți între California, Boston și Washington D.C., m-am mutat definitiv la începutul acestui an în București. Da, știu, unii vor spune ceea ce mi se tot spune de șase luni: că sunt idealist, nebun, inconștient, naiv. Că am făcut greșeala vieții mele. Că voi regreta întoarcerea acasă în fiecare clipă și că voi gusta din plin din asfaltul dâmbovițean, acolo unde există, desigur. Și tot așa.

România se schimbă. Încet, poate prea încet pentru noi toţi cei care ne-am pierdut răbdarea în ultimii 26 de ani. Se schimbă încet, dar sigur. Numai cine nu vrea să vadă semnele noului început va rămâne blocat în deznădejde, resemnare şi pasivitate. Înţeleg să mai sper şi să mai lupt, alături de toţi cei care refuză să depună armele. Şi, credem noi, suntem destui pentru a genera o nouă revoluţie a implicării în România.

Here we are again. Today Romanians across the country will vote for mayors and local/county council members. Or will they? And if they do, will they be disappointed once again? Take it from someone who's been on the campaign trail for the past month and involved in over 300 visits at the local level for the past 3+ years. 

Duminica viitoare mergem la urne. După o campanie blamată ca fiind ştearsă şi tăcută. Şi totuşi semnele bune există. Într-un articol de ieri, domnul Nicolae Manolescu ne mărturiseşte sincer: „nu mai înţeleg nimic”. Ajuns la borna 77, autorul a văzut multe. Multe a văzut şi domnul Cristian Tudor Popescu, citat în articolul cu pricina cu memorabila metaforă a „accidentului cerebral” suferit din cauza acestor vremuri. 

Se emite până la refuz următoarea afirmație: Patronul Hexi Pharma a murit într-un accident de mașină. Despre valoarea de adevăr a acestei afirmații nu putem spune nimic sigur în acest moment. A fost sau nu accident? A fost sau nu Dan Condrea la volan? S-a sinucis acesta sau nu? A fost urmărit sau nu? Propoziția de mai sus reprezintă o știre. 

Localele din România anului 2016 seamănă tot mai mult cu o mare păcăleală. Dacă, după 26 de ani de democraţie, am ajuns la acest circ ridicol este deopotrivă trist şi periculos. Să nu ne mire că apar tendinţe extremiste şi tot felul de populişti care sapă la temelia democraţiei româneşti, cu (ne)simţita complicitate a decidenţilor politici de la toate nivelurile. Dar şi cu a noastră complicitate, cea de toate zilele.

E imposibil să nu te încerce un sentiment de deznădejde profundă când vezi la ce nivel am ajuns în cursa electorală din acest an. Pe de-o parte, aceleaşi feţe obosite, aceleaşi nume vechi şi fumate, care au demonstrat cu vârf şi îndesat ce pot şi ce vor. Pe de altă parte, nicio soluţie credibilă din spaţiul nou, prins în aceleaşi mreje ale unei politici de birt.

Localităţile din România sunt împânzite de materiale de publicitate politică încă din ianuarie, cu cinci luni de zile înaintea datei oficiale la care ar trebui să înceapă campania pentru locale: 6 mai 2016. Acest tip de promovare este profund imoral, la limita legii şi afectează competiţia politică.