Blog | Sebastian Burduja

Blog

„Acum, aș fi vrut să-i iau în brațe...” Maria, Marius și Alin: înainte de corona, nu le-ai fi spus „eroi”

Sunt vremuri aparte. Sunt primele sărbători de Paște pe care le petrecem fără familie, prieteni și toți cei dragi. Pentru mulți dintre noi, este prima noapte de Înviere în care nu mergem la biserică, la slujbă, să luăm lumină și să cântăm „Hristos a Înviat”. Reușim să găsim bucurie, în toată această mare de anxietate, între toate frământările și gândurile? Cu puțin noroc și ceva mai multă tehnologie, da. 

Dar măcar în aceste zile să ne gândim la cei care nu sunt la fel de norocoși. Nu ca o datorie, nici măcar ca un exercițiu de smerenie, ci pur și simplu pentru că fără acești oameni viața noastră nu ar putea continua nici măcar în această nouă „normalitate”.

Citesc în fiecare zi, cu un amestec de emoție și recunoștință, articole, interviuri, povești cu și despre cei din linia întâi. Medici, asistente, infirmieri - cei care se luptă cu virusul în spitale, la primiri urgențe, sau în ambulanțe. Săptămâna trecută am făcut o postare despre Mama mea, medic primar de familie în București. A devenit virală, ajungând la peste 100.000 de oameni. Nu era intenția mea să o fac celebră, am vrut să vestesc lansarea programului „Medici pentru România”, o platformă online de consultanță medicală 100% gratuită. 

Citeşte mai mult

Smerenie în biruinţă

Marea sărbătoare de Florii este despre două elemente fundamentale, aparent contradictorii: smerenie şi biruinţă. În aceste zile şi în cele ce vor urma, avem nevoie de ambele – ca de aer.

Un aer pe care unii dintre semenii noştri se luptă cu încrâncenare să-l mai tragă o dată în piept. Unii reuşesc (vremelnic), alţii nu.

„Dacă nu ne smerim, vom pierde acest război”. Un rând din mărturia cutremurătoare a Cpt. dr. Mihai-Alexandru Mărginean, medic militar din prima linie la Suceava. Şi continuă: „Rugaţi-vă! Dacă nu Lui Dumnezeu, atunci unui dumnezeu. Recunoaşteţi că am fost înfrânţi, caci ăsta e primul pas spre victorie.”

Citeşte mai mult

Ce facem când nimeni nu știe ce este de făcut? Cinci lecții de la Harvard pentru antreprenori în vremea crizei

În crize fără precedent, cum este cea actuală, nu există răspunsuri predefinite. Multe necunoscute, multe măsuri neașteptate. Haos, nervi întinși la maximum, nopți nedormite. O singură întrebare fundamentală: ce facem când nimeni nu știe ce este de făcut? 

Supraviețuitorii marilor crize ale omenirii au în comun câteva calități importante. S-au adaptat rapid. Au înțeles că e nevoie de soluții și procese complet diferite pentru a rezolva noile provocări. Au comunicat. Au mai și greșit, dar asta contează mai puțin. Important este să înțelegem ca jocul de astăzi este complet diferit de cel de ieri și de cel de mâine.

Citeşte mai mult

Scrisoare pentru #ăştia: recunoştinţă, iertare, unitate.

Dragi români de pretutindeni, pe 10 august 2018 v-am chemat acasă. Peste trei milioane dintre voi aţi văzut acel apel. Erau zile grele în lupta noastră, a românilor cinstiţi, împotriva abuzurilor, corupţiei şi încercărilor de capturare a României.

Atunci aţi venit acasă. Şi aţi scris cea mai frumoasă pagină din istoria recentă a democraţiei româneşti. Aţi aprins lumina, iar de atunci România a început să se facă bine. Tot cu ajutorul vostru, tot cu sacrificiile voastre, sublim exprimate prin răbdarea infinită a cozilor de la urnele de vot de anul trecut.   

Acum, ţara noastră trece printr-o altă bătălie, pe care nimeni nu şi-ar fi imaginat-o. O bătălie care nu se poate câştiga cu presiuni publice şi proteste civice. Una care pune nu doar România, ci toată omenirea, într-o situaţie fără precedent. Mulţi dintre voi aţi ales să veniţi acasă şi în aceste momente grele -- poate tocmai din cauza (sau datorită) lor. Şi vă mulţumesc pentru asta.

Citeşte mai mult

Lideri vs. politruci în vremea COVID-19

Lumea întreagă e la răscruce, iar România nu face excepţie. Schimbările radicale de paradigmă se întâmplă în toate domeniile: sănătate, economie, educaţie, politică.

Da, şi în politică, pentru că vremea politrucilor şi a impostorilor a apus. În faţa unui inamic pe cale să îngenuncheze o lume întreagă nu mai ţin nici părerismele ieftine, nici urletele fără fond. A trecut vremea politrucilor.

Vremurile actuale cer lideri. Oameni de stat care se ridică deasupra temerilor de moment, profesionişti capabili să găsească cele mai bune soluţii pentru a salva vieţi. Oameni care conduc prin exemplu, îşi suflecă mânecile şi merg acolo unde este nevoie de ei, cu acelaşi curaj cu care înaintaşii noştri au mers pe câmpul de luptă, dar pregătiţi pentru alt gen de bătălii. Asumarea răspunderii, într-un moment de o asemenea gravitate, este o datorie nenegociabilă pentru orice lider autentic.

Citeşte mai mult

Remediu la coronavirusarea României: ca să trecem prin această criză, avem nevoie de un cocktail de responsabilitate, solidaritate și creativitate

Sunt zile complicate și nopți neliniștite. Și sunt sigur că asta e valabil pentru mulți români, care se tem de ceea ce este și mai ales de ceea ce va urma. Unii exploatează asta: pentru voturi, like-uri, sau audiență. Mă obsedează însă câteva cuvinte, rostite solemn de la cea mai înaltă tribună a lumii acum aproape 90 de ani: „Singurul lucru de care trebuie sa ne fie frică este însăși frica” (The only thing we have to fear is fear itself).

Pe 4 martie 1933, Franklin D. Roosevelt (FDR) prelua mandatul de președinte al SUA într-un moment foarte greu al țării și al întregii lumi. FDR a condus țara prin marea criză economică și Al Doilea Război Mondial, dar discursul său de inaugurare a fost definitoriu pentru tot ce a urmat și a rămas în memoria colectivă: un lider puternic și curajos, care a dat speranță Americii și lumii libere atunci când acestea aveau cea mai mare nevoie de asta.

Citeşte mai mult

România la răscruce: ultima şansă

După trei decenii în care am rătăcit - adesea bezmetici - pe drumul cu ceaţă prin tranziţie, testând şi experimentând diverse variante de capitalism sau democraţie după modelul „ca la noi la nimenea”, suntem la răscruce de drumuri.

Pe de o parte, putem continua pe acelaşi drum. Fără garanţia că e cel bun. De fapt, cu prea multe indicatoare care ne avertizează că trebuie să ne punem toate centurile de siguranţă şi să ne pregătim de gropi, obstacole şi drumuri închise. Pe de altă parte, după un viraj care pare cam abrupt, putem reuşi să intrăm pe un drum nou, luminat, fără ceaţă şi care ne poate duce spre destinaţia la care visăm cu toţii: România 3D – demnă, democratică şi dezvoltată.

Citeşte mai mult

2020: Anul in care Romania da examenul maturitatii

2019 a fost anul trezirii si asumarii democratiei castigate prin sange. Anul in care romanii au inteles ca abuzurile si derapajele se taxeaza cel mai usor prin vot, iar libertatea se poate pierde intr-o clipa. In 2020, trebuie sa demonstram ca revolutia civismului romanesc nu a fost doar un accident. Este examenul maturitatii, care cere intelepciune, cumpatare si rabdare, pentru ca binele are nevoie de timp ca sa repare ce a lasat raul in urma.

Citeşte mai mult

Dor de tine. Revoluţia întoarcerii acasă

Zile de Crăciun. Oraşul e împodobit, oamenii intră şi ies grăbiţi din magazine, zâmbesc şi se plimbă în familie. Te întorci grăbit spre camera închiriată în urmă cu doi ani şi jumătate, când ai plecat din România. Ai cumpărat câte ceva de mâncare de la magazinul acela cu produse est-europene, ca să-ţi amintească de casă. 

Te consolezi cu gândul că e doar o zi... de poimâine te întorci la muncă. Ajungi acasă, îţi suni familia pe video, le spui că eşti bine, doar puţin obosit. Că e mai bine aşa, erau prea scumpe biletele de avion în perioada sărbătorilor şi mai bine pui deoparte acei bani.

Citeşte mai mult

Trei decenii de la primul „li-ber-ta-te”, scăldat în sânge. A meritat?

O duminică de iarnă blândă, chiar cu câteva raze de soare, aruncate peste griul locului, peste lacrimi şi morminte. Alei drepte şi îngrijite, flori care rezistă temperaturilor scăzute, flăcări timide ale unor lumânări aprinse de curând. Şi multe poveşti scrise din inimi frânte de dureri şi sparte de dor.

Cimitirul Eroilor Revoluţiei: un loc în care ar trebui să mergem mai des, ca să nu uităm. Unde ar trebui să ne ducem copiii, chiar dacă nu au trăit acele vremuri, şi să le povestim despre eroii cărora le datorăm România de astăzi. Destinaţie obligatorie pentru luptătorii de libertate de azi şi de mâine, la căpătâiul celor de ieri.

Citeşte mai mult