Blog

„În pregătirea unei bătălii, mi-am dat seama de nenumărate ori că planurile sunt zadarnice, dar planificarea este vitală”. Sunt cuvintele Generalului Dwight D. Eisenhower, cel de-al 34-lea Președinte al Statelor Unite ale Americii. Omenirea și România sunt deja angajate astăzi într-o luptă neconvențională, într-o profundă criză sanitară, socială și economică, probabil cea mai grea provocare de la marea criză economică din anii 1930 încoace. Mizele sunt multiple, de la dezvoltare economică la securitate națională, având în vedere competiția globală tot mai acerbă pentru resurse.

Ce are România de făcut? Încă de la începutul lunii aprilie, am expus în spațiul public ideea unui Plan pentru România, o viziune bazată pe trei principii de temelie: democrație liberală, într-un context regional tot mai apăsat de tentația bocancului autoritar; deschidere către exterior, într-un context global deturnat către izolaționism și populism; și responsabilitate individuală, într-un context social tot mai ancorat în reflexul de a aștepta și de a cere pentru sine, în loc de a oferi și de a face pentru alții.

România este la răscruce și este condamnată să nu (mai) greșească. În apele tulburi ale crizei multiple în care ne regăsim, putem să jucăm la „merge și-așa” și „nu se poate face nimic aici”, sau putem să ne jucăm șansa vieții: să reașezăm economia românească pe fundamente solide, lăsând în urmă modelul economic susținut artificial de consum și de pomeni populiste și mizând în schimb pe investiții masive în domeniile strategice.

Încă de la debutul acestei crize, am spus că trebuie să o transformăm într-o oportunitate. Pentru asta avem nevoie de un Plan pentru România. În primul episod am scris despre o temelie bazată pe trei principii clare: democrație, deschidere, responsabilitate. În al doilea episod am așezat pe această temelie patru piloni de susținere a unui nou model economic:  România inovatoare, România verde, România conectată și România sigură.

În urmă cu aproape 60 de ani, unul dintre cei mai puternici lideri politici ai lumii, John F. Kennedy, rostea într-un discurs considerat printre cele mai bune din istorie o frază ce avea să dăinuie peste decenii: „Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, întreabă ce poţi face tu pentru țară”. Al 35-lea președinte al SUA a fost și este un simbol al idealismului, iar mandatul său a marcat un punct de reper în istoria SUA, o perioadă de renaștere și restart. Inspirați de cuvintele lui Kennedy, generații întregi de americani s-au pus în slujba țării, inclusiv prin celebrul program de voluntariat Peace Corps.

Traim cele mai importante momente ale ultimelor decenii. Avem sansa sa facem parte dintr-o generatie privilegiata, pentru ca ceea ce facem acum va schimba soarta Romaniei - intr-o directie sau in alta. Suntem asadar chemati de timpuri si condamnati sa reusim.

Pe termen scurt, trebuie sa salvam vieti si standarde de viata. Vital, dar insuficient. Urmeaza ziua de maine, iar Romania trebuie sa plece din bloc-start in noua economie post-coronavirus.

Pentru asta are nevoie de un Plan.

În fiecare zi, la ora 13.00, cu doza firească de îngrijorare, aşteptăm informarea de la Grupul de Comunicare Strategică privind evoluţia pandemiei de COVID-19 în România. Câţi infectaţi au apărut în ultimele 24 de ore? Câte persoane s-au vindecat? Câţi români şi-au pierdut viaţa în lupta cu acest virus?

Tresărim de fiecare dată când primim alerte de la site-urile de ştiri, informări sau mesaje. Pentru mulţi dintre noi sunt doar cifre. Statistici seci care ne arată pe un grafic în ce stadiu mai e curba pandemiei. Pentru cei rămaşi în urmă, care au pierdut pe cineva drag, în spatele cifrelor sunt doruri şi dureri, care nu pot fi compensate de nimic. 

La Harvard Business School am avut șansa să absolv un curs celebru – „Leadership autentic”, bazat pe metodologia legendarului Bill George. Unul dintre conceptele sale fundamentale este cel de crucible – răscruce. La răscruce, în general un moment tragic, oamenii învață că viața lor este marcată de incertitudini, că nu pot avea control asupra fiecărui aspect. Că există momente în care viața îi va pune în genunchi. Întrebarea este ce alegem să facem din acel punct: abandonăm lupta sau ne ridicăm mai puternici decât oricând?

Lumea întreagă este astăzi la răscruce. Și are de ales între izolaționismul distructiv și cooperarea globală. Să ne imaginăm o lume în care statele ar fi conlucrat îndeaproape, pe baza mecanismelor multilaterale deja existente (ONU, Organizația Mondială a Sănătății etc.). O lume în care toate informațiile ar fi fost puse la dispoziție din ziua 1, în care resursele lumii s-ar fi distribuit inteligent și eficient. Într-o astfel de lume nu am fi avut peste 3 milioane de infectați și peste 200.000 de morți în doar câteva luni.

Sunt vremuri aparte. Sunt primele sărbători de Paște pe care le petrecem fără familie, prieteni și toți cei dragi. Pentru mulți dintre noi, este prima noapte de Înviere în care nu mergem la biserică, la slujbă, să luăm lumină și să cântăm „Hristos a Înviat”. Reușim să găsim bucurie, în toată această mare de anxietate, între toate frământările și gândurile? Cu puțin noroc și ceva mai multă tehnologie, da. 

Dar măcar în aceste zile să ne gândim la cei care nu sunt la fel de norocoși. Nu ca o datorie, nici măcar ca un exercițiu de smerenie, ci pur și simplu pentru că fără acești oameni viața noastră nu ar putea continua nici măcar în această nouă „normalitate”.

Citesc în fiecare zi, cu un amestec de emoție și recunoștință, articole, interviuri, povești cu și despre cei din linia întâi. Medici, asistente, infirmieri - cei care se luptă cu virusul în spitale, la primiri urgențe, sau în ambulanțe. Săptămâna trecută am făcut o postare despre Mama mea, medic primar de familie în București. A devenit virală, ajungând la peste 100.000 de oameni. Nu era intenția mea să o fac celebră, am vrut să vestesc lansarea programului „Medici pentru România”, o platformă online de consultanță medicală 100% gratuită. 

Marea sărbătoare de Florii este despre două elemente fundamentale, aparent contradictorii: smerenie şi biruinţă. În aceste zile şi în cele ce vor urma, avem nevoie de ambele – ca de aer.

Un aer pe care unii dintre semenii noştri se luptă cu încrâncenare să-l mai tragă o dată în piept. Unii reuşesc (vremelnic), alţii nu.

„Dacă nu ne smerim, vom pierde acest război”. Un rând din mărturia cutremurătoare a Cpt. dr. Mihai-Alexandru Mărginean, medic militar din prima linie la Suceava. Şi continuă: „Rugaţi-vă! Dacă nu Lui Dumnezeu, atunci unui dumnezeu. Recunoaşteţi că am fost înfrânţi, caci ăsta e primul pas spre victorie.”

În crize fără precedent, cum este cea actuală, nu există răspunsuri predefinite. Multe necunoscute, multe măsuri neașteptate. Haos, nervi întinși la maximum, nopți nedormite. O singură întrebare fundamentală: ce facem când nimeni nu știe ce este de făcut? 

Supraviețuitorii marilor crize ale omenirii au în comun câteva calități importante. S-au adaptat rapid. Au înțeles că e nevoie de soluții și procese complet diferite pentru a rezolva noile provocări. Au comunicat. Au mai și greșit, dar asta contează mai puțin. Important este să înțelegem ca jocul de astăzi este complet diferit de cel de ieri și de cel de mâine.

Dragi români de pretutindeni, pe 10 august 2018 v-am chemat acasă. Peste trei milioane dintre voi aţi văzut acel apel. Erau zile grele în lupta noastră, a românilor cinstiţi, împotriva abuzurilor, corupţiei şi încercărilor de capturare a României.

Atunci aţi venit acasă. Şi aţi scris cea mai frumoasă pagină din istoria recentă a democraţiei româneşti. Aţi aprins lumina, iar de atunci România a început să se facă bine. Tot cu ajutorul vostru, tot cu sacrificiile voastre, sublim exprimate prin răbdarea infinită a cozilor de la urnele de vot de anul trecut.   

Acum, ţara noastră trece printr-o altă bătălie, pe care nimeni nu şi-ar fi imaginat-o. O bătălie care nu se poate câştiga cu presiuni publice şi proteste civice. Una care pune nu doar România, ci toată omenirea, într-o situaţie fără precedent. Mulţi dintre voi aţi ales să veniţi acasă şi în aceste momente grele -- poate tocmai din cauza (sau datorită) lor. Şi vă mulţumesc pentru asta.