Blog | Sebastian Burduja

Blog

România 2018: trezirea forţei şi contraatacul imperiului

De regulă, trecerea într-un nou an este un prilej de rezoluţii. În ceea ce priveşte anul 2018, acesta va fi cu siguranţă unul istoric. Semnificaţiei sale simbolice (centenarul Marii Uniri) i se adaugă una cât se poate de concretă: este un an decisiv pentru supravieţuirea democraţiei româneşti.

În 2018, România este la răscruce. Are de ales între o autostradă modernă care virează la Vest şi o potecă tenebroasă şi prăfuită care duce către Răsărit. Nu există cale de mijloc, iar pentru prosperitatea şi progresul nostru alegerea nu poate fi decât una: Vestul, democraţia, liberalismul. În câteva cuvinte, o renaştere naţională în cel mai bun context istoric şi geopolitic pe care îl putem avea.

Citeşte mai mult

Și totuși România. Investitorii din IT fac bilanțul: dacă în Londra câștigi 4.500 de lire sterline/ lună, în România trebuie să câștigi doar 1.365 lire sterline/ lună ca să ai același standard de viață

Recent, chiar dacă pare deja acum o eternitate după toate cele întâmplate de atunci, am sărbătorit Ziua Națională a României. Am vorbit despre trecutul nostru, despre comorile deseori uitate ale acestei ţări şi despre compatrioții cu care ne mândrim. De multe ori, poate de prea multe, vorbim despre neajunsurile acestei ţări. Despre faţa sa urâtă, pentru care găsim mai mereu, în urma tuturor reflecțiilor şi raționamentelor logice, aceeaşi explicație: prostia şi hoția celor care o conduc. Am făcut-o şi noi, vorbind despre piedicile absurde pe care statul le pune antreprenorilor români.

Şi totuși, așa cum e ea, cu toate imperfecțiunile ei, România are și câteva avantaje uriașe, care atrag în continuare investiții și generează dezvoltare. În acest articol vom încerca să vorbim şi despre acestea, aducând poate câteva motive de speranță într-o realitate cotidiană marcată mai mereu de deziluzii, frustrări și renunțări. 

În toți acești ani, nu sunt puțini oamenii de afaceri străini care au ales România, păstrând astfel economia noastră pe linia de plutire. De multe ori, ei lasă în urmă câteva aprecieri cu adevărat impresionante, care ne pun pe gânduri şi ne fac să scuturăm din cap şi să nu mai cădem pradă eternei noastre tentații de a ne compătimi. Un astfel de exemplu este Robert Knapp, un antreprenor care a decis să vină în România pentru a pune bazele startup-ului său. Când a luat această decizie, prietenii i-au spus că este nebun. Tot ceea ce știau despre România este că e o ţară din lumea a treia, nesigură şi nedezvoltată, recunoscută pentru Ceaușescu, Dracula şi Hagi. După şase ani, Knapp vindea CyberGhost unei companii israeliene pentru suma de 9,2 milioane de euro. Iar secretul succesului său, spunea el, era chiar România. „Nu am fi avut succes în altă parte. Am fi închis după un an și jumătate în Germania și după câteva luni în Silicon Valley”, a spus Knapp, care a explicat şi de ce.

Citeşte mai mult

Și totuși România. Investitorii din IT fac bilanțul: dacă în Londra câștigi 4.500 de lire sterline/ lună, în România trebuie să câștigi doar 1.365 lire sterline/ lună ca să ai același standard de viață

Recent, chiar dacă pare deja acum o eternitate după toate cele întâmplate de atunci, am sărbătorit Ziua Națională a României. Am vorbit despre trecutul nostru, despre comorile deseori uitate ale acestei ţări şi despre compatrioții cu care ne mândrim. De multe ori, poate de prea multe, vorbim despre neajunsurile acestei ţări. Despre faţa sa urâtă, pentru care găsim mai mereu, în urma tuturor reflecțiilor şi raționamentelor logice, aceeaşi explicație: prostia şi hoția celor care o conduc. Am făcut-o şi noi, vorbind despre piedicile absurde pe care statul le pune antreprenorilor români.

Şi totuși, așa cum e ea, cu toate imperfecțiunile ei, România are și câteva avantaje uriașe, care atrag în continuare investiții și generează dezvoltare. În acest articol vom încerca să vorbim şi despre acestea, aducând poate câteva motive de speranță într-o realitate cotidiană marcată mai mereu de deziluzii, frustrări și renunțări. 

Citeşte mai mult

Ultima soluţie: grevă generală

Despre ce se întâmplă în aceste zile în Parlament nu mai mai este nimic de spus. Nu are rost. Ştim cu toţii deja şi ni se confirmă în fiecare zi. Măsurile luate astăzi sunt cel mai grav atentat la democraţia românească din scurta şi fragila ei istorie postdecembristă.

A venit vremea să spunem lucrurilor pe nume, răspicat: ce se întâmplă azi în România este despre libertatea noastră. România e în faţa unei alegeri capitale: stat liber vs. #statcapturat. Actuala majoritatea parlamentară dezbină, îi învrăjbeşte pe români unii contra altora, inventează pretexte ridicole precum „state paralele” pentru a-şi legitima asaltul la independenţa justiţiei şi ne deraiază înspre Est de pe traiectoria noastră occidentală şi europeană. Partenerii noştri strategici ne-au atenţionat în cel mai ferm mod cu putinţă că slăbirea justiţiei înseamnă drumul spre prăpastie. E prea mult.

Pentru noi toţi cei care am ieşit în stradă în fiecare seară împotriva acestui atentat la democraţie, dispariţia Majestăţii Sale Regele Mihai ne-a condus către un gest firesc: suspendarea protestelor. O perioadă de doliu naţional înseamnă, dincolo de solemnitate şi respect pentru figura celui dispărut, un prilej de reflecţie şi concordie. În paralel, membrii majorităţii parlamentare, formată mai ales din urmaşii politici ai lui Ion Iliescu, abia aşteptau acest pretext pentru a fura startul. După ce l-au plâns cu ipocrizie pe Rege, au trecut cu voioşie la votat sute de amendamente toxice la pachet, chiar după încheierea şedinţei solemne din Parlament ţinute în memoria Majestăţii Sale. Şi-au dovedit astfel măsura fără măsură a nesimţirii şi nemerniciei lor.

Ironia sorţii face ca tocmai în cadrul acelei şedinţe să se difuzeze discursul Regelui Mihai din 2011, în care Majestatea Sa spunea: „Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa”. Cuvintele Majestăţii Sale au fost parcă o premoniţie pentru a defini acest moment trist şi revoltător: tocmai de cinism, interes îngust şi laşitate au dat dovadă parlamentarii majorităţii, profitând de zilele de dispariţia Majestăţii Sale pentru a mutila legile justiţiei. Şi pentru ca ipocrizia să atingă cote monumentale, Liviu Dragnea adaugă în cadrul şedinţei solemne: „Discursul Regelui din Parlament din 2011 poate fi considerat testamentul lui politic”. Comentariile sunt de prisos.

Citeşte mai mult

Cel mai frumos cadou pe care poti sa-l faci Romaniei de 1 Decembrie

Astazi este ziua ei: implineste 99 de ani. Nu stiu daca e mult sau putin. Oricum, se spune ca varsta e doar un numar. Tot ceea ce conteaza este sa poti privi cu fruntea sus spre trecut si cu speranta spre viitor. Azi toata lumea o sarbatoreste, ii ureaza un viitor stralucitor si ii invoca trecutul glorios.

Dar adevarul este ca, de ziua ei, ea nu se simte asa bine. Este trista, cenusie si ingrijorata. Se simte purtata undeva unde nu doreste sa fie. Undeva unde a mai fost, iar amintirile acelor vremuri o inspaimanta: bezna, foame, cozi si gratii. Ar vrea sa simta ca este cu adevarat pe un drum bun. Azi, ea sufera. Unii spun chiar ca e pe moarte.. Viitorul pare tot mai sumbru, dar ea are totusi o certitudine: nu e singura.

Alaturi de ea sunt milioane de cetateni care ies in strada pentru ca le pasa de viitorul ei. Sau poate nu ies in strada, dar le pasa, sincer, de ea.

Alaturi de ea sunt si milioanele de romani care, odata cu venirea lunii decembrie, simt un dor tot mai mare de copiii, de parintii si de prietenii lor, dar si ea. Ei sunt cei care au fost fortati sa o paraseasca, dar inca o poarta in suflet, o pretuiesc si o respecta. Ei sunt cei care fac diferenta intre ea si cei care o conduc deocamdata. Mare diferenta.

Alaturi de ea sunt viitoarele nume care se vor regasi in cartile de istorie, marii campioni si tinerele genii care, cu ocazia fiecarui record doborat, premiu acordat sau performanta realizata o invoca, ii multumesc si ii declara dragostea.

Ea nu e singura pentru ca te are alaturi pe tine.

Cu siguranta azi te vei gandi la ea. Poate o vei sarbatori rememorand faptele eroilor sai, poate vei participa la parada tinuta in cinstea ei. Poate vei flutura un steag de la balcon. Poate nu vei face nimic din toate astea, dar, chiar si asa, macar vei dori ca ei sa-i fie bine. Pentru ca daca ei ii va fi bine, iti va fi bine si tie bine, si copiilor tai.

De aceea, poate mersul la parada si fluturarea steagului nu sunt suficiente in acest an. Acum, cand ea se teme pentru viitorul sau, trebuie ca tu, eu, noi toti sa-i redam speranta in ziua de maine. Sa-i facem un cadou - doar e ziua ei. Iar pentru ea, cel mai frumos cadou ar fi sa-i aratam ca ne pasa de ea. Nu doar sa-i spunem, bombastic, ca o iubim, ci sa-i aratam asta - sa facem, cu totii, cate ceva pentru ea.

Citeşte mai mult

Proiect de ţară: întoarcerea acasă

Aceste rânduri sunt mai ales pentru milioanele de români din diaspora. Este vorba despre cei pe care ultimii 28 de ani de România – şi chiar mai bine decât atât – i-au alungat peste hotare.

Au plecat nu pentru că i-a dat binele afară din ţară, ci în căutarea unei vieţi normale şi decente. Au lăsat în urmă casă, prieteni, părinţi şi, de multe ori, propriii lor copii. Se spune că au plecat dintre cei mai buni: olimpici internaţionali, medici, asistenţi, profesori, informaticieni, manageri, sudori, zidari, mecanici, bucătari, marinari, antreprenori etc. Au plecat atât de mulţi încât România a ajuns pe locul doi în lume, după Siria, în ceea ce priveşte rata de creştere a emigraţiei. Şi pleacă în continuare: 9 în fiecare oră.

Citeşte mai mult

Tu ce ești pregătit să faci?

E timpul să spunem lucrurilor pe nume. E uşor a renunţa la luptă atunci când totul pare pierdut. Asta devine şi cea mai facilă scuză: „oricum n-am ce să fac”. Am scris rândurile de mai jos pentru tine, cetăţean implicat, nu turmentat, cu gândul că nu ai renunţat. România are nevoie de tine mai mult ca oricând. Ne vedem în stradă duminica asta. Ne vedem la vot. Şi da, trebuie să ne vedem şi pe listele de candidaţi la următoarele alegeri.

Omule,

Probabil nu ne cunoaştem, dar am să-ţi scriu aceste rânduri ca şi cum ne-am şti de-o viaţă. 

Omule, au trecut 28 de ani de când o ţară întreagă striga: „LI-BER-TA-TE”. 28 de ani în care n-am ştiut ce să alegem şi acum ştim doar că nu ne-am ales cu nimic. Aşa a ajuns România la răscruce azi. Azi mai mult ca oricând. Justiţia e în cumpănă. Economia se prăbuşeşte pe steroizi dar fără paraşută. Infractorii sunt liberi şi veseli, cu milioanele lor puse bine la umbra cocotierilor. Nouă români sunt alungaţi din ţară în fiecare oră, iar la creşterea ratei emigraţiei România are argintul mondial, după Siria. Omule, aşa nu se mai poate. Lupta e pe viaţă şi moarte, aici şi acum. Ori noi, ori ei.

Omule, eu unul m-am săturat să fiu condus de nemernici şi de imbecili. Ori simţi şi tu asta, ori ba. Dacă ba, opreşte-te din citit aici. N-are sens să-ţi pierzi vremea. Dacă îi susţii pe ei, inclusiv după ultimul an, vreau doar să ştii că nu te condamn. Sunt convins că nu te-a dat binele afară din casă de-ai ajuns să-ţi vinzi votul şi demnitatea. Nu e vina ta, pentru că de fapt n-ai avut niciodată de ales.

Dacă totuşi simţim la fel, omule, te întreb: ce eşti pregătit să faci? Te-ai săturat şi tot ce faci este să-o arzi pe Facebook cu „n-ai ce să faci”, „e nasoală rău, dar aia e”, „merge şi-aşa” şi alte variaţiuni? Poţi de asemenea să te opreşti din citit. Deci înţelegi că aşa nu se mai poate dar nu faci de fapt nimic ca să schimbi lucrurile. Atunci ori eşti masochist şi egoist, ori eşti laş. Tu eşti cel mai vinovat în toată povestea asta pentru că, deşi ai puterea să faci ceva, te-ai lăsat convins – tot de ei – că nimic nu se mai poate face în ţara asta. Că toţi sunt la fel şi că oricum nu se schimbă nimic. Avantaj ei.

Citeşte mai mult

Domnule Dragnea, domnule Tariceanu, de ce nu doriti ridicarea MCV?

Antreprenor român, caut țară. „Cu economiile de o viață, mi-am deschis o cafenea. În prima săptămână vine un control...”

antreprenorSă începi și să crești o afacere în România este astăzi un act de curaj sau, poate, de nebunie. Ar fi mult mai simplu să stai, sau să te angajezi la stat, sau să fugi mâncând pământul, îngroșând rândurile celor patru milioane de refugiați economici din România.

A fi antreprenor în România e a naibii de complicat. Pe de-o parte, nu poți să dormi nopțile de frica toanelor celor care au pixul în mână. Oare ce-or mai inventa dacă n-au de unde să mai acopere pomenile de la buget? Oare ce-au mai anunțat la TV, cu vocea gâtuită de emoție, oameni care pretind că înțeleg nevoile antreprenorilor români, dar n-au fost niciodată în situația de a plăti salarii din munca lor? Oare câte piei să mai jupoaie de pe oamenii care vor doar să fie lăsați în pace în țara asta? 

Pe de altă parte, când să ai timp să te gândești la strategie, la produse, la nevoile clienților, dacă trăiești mereu cu teama următorului control din partea unui stat hrăpăreț și încuiat, blocat în labirintul unei birocrații aiuritoare? Un stat incompetent și corupt, arogant ca un stăpân atotputernic, obișnuit să pocnească din bici și să nu miște nimeni în front, indiferent de cât de greșite ar fi ideile, măsurile și birurile sale. „Cu ceva tot te prind, poți să fii tu Dumnezeu” – e doar o replică a unui inspector, în timpul unui control de rutină. Se întâmplă în România anului 2017.

La începutul acestui an, cu doar câteva zile înainte de învestirea Guvernului, președintele PSD Liviu Dragnea anunţa că „relaţia dintre stat si oamenii de afaceri trebuie schimbată complet” în așa fel încât „statul sa nu mai fie agresiv cu firmele”. Cu acel prilej, domnul Dragnea s-a întrebat totodată, în condiţiile în care „partea covârșitoare din venituri este făcută de oamenii de afaceri”, dacă „trebuie să avem un stat care să-i pedepsească, să le închidă firmele, sa-i trimită în puşcărie.” Sunt acestea simptomele unei duble personalități, sau doar vorbe goale pentru adormirea celor care, poate, susținuseră PSD-ul la recentele alegeri, vrăjiți de promisiunile programului de guvernare? Probabil la îndemnul consultanților plătiți cu bani grei, Daddy & echipa și-au dat seama că fără a face cu ochiul oamenilor din mediul privat n-au cum să câștige alegerile. Oricum, a promite chiar nu costă nimic în România.

Citeşte mai mult

Războiul cu Rusia, faza pe energie. Scenariul care ar fi echivalent cu un glonț pe care ţara noastră şi l-ar trage singură în picior

putinÎn urmă cu doi ani, la scurt timp după preluarea mandatului său de ambasador al României în SUA, fostul director al SRI George Maior trăgea un semnal de alarmă: acesta atenţiona că activităţile spionilor ruşi din România s-au intensificat, iar Rusia îşi va folosi resursele energetice ca armă politică.

Încet, încet, influenţa şi agenții Moscovei la București încep să-şi dea arama pe faţă. Cine crede că România, ţară înconjurată practic numai de regimuri prietenoase cu Moscova, este ferită de „crivățul de la Răsărit” se înşală amarnic și are nevoie atât de o lecție de istorie cât și de o ancorare pragmatică în prezent. România, ca membru NATO şi UE, se află în plin război cu Rusia. Nu este un război tipic, purtat cu tancuri, avioane şi trupe, ci unul hibrid, în care se folosesc multe alte tipuri de arme: propagandă, dezinformare, fake news, manipulare, război informatic.

Este adevărat, Rusia nu are încă în România un cal troian, așa cum are în Ungaria, în persoana lui Viktor Orban, după cum remarca expertul Mark Galeotti. Nu există deocamdată un actor politic important care să promoveze fățiș agenda Moscovei, dar asta nu înseamnă că influenţa Federației Ruse în România trebuie neglijată. În primul rând, Kremlinul va încerca să promoveze un discurs şi nu neapărat o formațiune sau o figură politică. Iar acel discurs (ultra-naționalist, populist, xenofob, retrograd) îi poate folosi Moscovei la fel de bine şi dacă este preluat de partide care se declară, chipurile, pro-americane sau chiar pro-europene, de ochii lumii bune.

Totodată, Moscova va încerca să compenseze influenţa politică relativ redusă prin alte căi. Una dintre acestea este creşterea influenței economice. Din acest punct de vedere, România, deşi membru NATO şi unul dintre cei mai importanți aliați ai SUA în zonă, are o vulnerabilitate importantă: parteneriatul strategic cu SUA este insuficient dezvoltat din punct de vedere economic, investițiile americane în România fiind abia pe locul 14 la finalul anului 2016, cu numai 2,06% din totalul investițiilor străine. Prezența trupelor și echipamentelor americane în România e de natură să ne dea încredere, dar ar fi mult mai bine ca țara noastră să reprezinte și o miză economică majoră pentru SUA.

Citeşte mai mult