Blog | Sebastian Burduja

Blog

Jurnal de lângă oameni (7)

targSuntem tot mai mulţi şi tot mai aproape de a face istorie împreună. Am petrecut încă o săptămână aici acasă, la Neamț, alături de oameni minunați din locuri de care, din păcate, prea puţină lume vorbeşte.

În România profundă, acolo unde tradiţiile noastre se păstrează, iar oamenii se strâng la târguri din generaţie-n generaţie. Locuri fără pereche precum Cândești, Moldoveni, Girov sau Bicazu Ardelean. Am vorbit cu mii de nemțeni primitori care mi-au spus care sunt greutăţile şi aşteptările lor. Oameni harnici şi demni care au fost trataţi cu indiferenţă şi ignoranţă. Oameni uitați care nu vor mai fi vreodată uitați într-o Românie pe bune. Oameni care muncesc de dimineaţă până seara şi nu se pot bucura de copiii şi nepoţii lor, care au plecat în strănătate în căutarea unei vieţi mai bune. Un astfel de caz este şi al doamnei Ana Greurus, din Bicazul Ardelean. Venitul ei lunar, primit de la statul român, este de 50 lei. Cum se poate trăi cu o astfel de sumă? Nu şi-a văzut copiii de şapte ani de zile. Sunt plecaţi în Spania să-şi câştige o bucată de pâine.

Citeşte mai mult

Concursul împrejurărilor: în cele 5 zile care au schimbat totul, România a devenit un concurent cu șanse reale să câștige „The Apprentice”

trumpÎn săptămâna care a trecut, trei ţări şi-au (re)scris viitorul: SUA, Republica Moldova şi Bulgaria. Este vorba de cel mai important aliat al României şi doi dintre vecinii noștri. A fost o săptămână decisivă pentru ţara noastră, iar rezultatele ar trebui să ne pună serios pe gânduri. 

Victoriile lui Radev şi Dodon, candidaţii proruşi din Bulgaria şi Republica Moldova, vin cum nu se poate mai prost pentru noi, la numai cinci zile după ce Statele Unite au ales un preşedinte imprevizibil şi izolaţionist, după toate indiciile din campanie. Şi care, se pare, “îl admiră” pe Vladimir Putin şi vrea refacerea relaţiilor cu Rusia. Alegerile din Republica Moldova şi Bulgaria au avut drept efect înconjurarea României de regimuri pro-Putin: Chişinăul şi Sofia erau singurele două „guri de oxigen” pentru România, după ce Budapesta şi Belgradul aleseseră deja „lumina de la Răsărit”, iar Ucraina este ocupată militar (parţial) de ruşi.

Citeşte mai mult

Jurnal de lângă oameni (6)

sperantaSuntem tot mai aproape de începutul unei alte Românii, o Românie pe bune. În această săptămână, am trait împreună două momente pe care nu le voi uita niciodată. Primul a fost lansarea cărţii mele, la editura Curtea Veche, iar al doilea a marcat începutul campaniei electorale, la București și apoi pe platforma Săvineşti, un loc magic al copilăriei mele, spre care se îndreptau zilnic coloanele de troleibuze....

Mai întâi, lansarea volumului „Între speranță și deziluzie” a fost un vis frumos împlinit. Și ce onoare să mă regăsesc în familia Curtea Veche, alături de profesioniști și de oameni dragi și minunați, așa cum sunt Iren Arsene, Maria Desmirean, Barna Nemethi, Miruna Meiroșu și Silvia Totu. Am fost impresionat de toţi prietenii de suflet care au venit să mă susţină cu prilejul lansării, să mă felicite şi să mă-mi ureze succes şi putere de muncă în drumul pe care l-am început. Despre această carte am scris: Paginile acestei cărți sunt rodul unor anevoioase căutări, găsiri și regăsiri de sens și de speranță. Am pornit la drum având conștiința că aparținem unei generații privilegiate. Am trăit puțini ani sub regimul comunist, dar îndeajuns de mulți pentru a nu uita greutățile și ororile dictaturii ceaușiste. Ne-am format apoi în tranziția spre democrație și spre noua economie de piață, fiind totuși prea tineri pentru a ne implica direct în viața publică, însă îndeajuns de maturi pentru a începe să discernem între bine și rău; sau, mai precis, între ideea binelui de care s-au legat prin speranță părinții noștri acum un sfert de veac și perpetuarea unui rău politic insidios distribuit în nesfârșite deziluzii cotidiene. Acum iată-ne ajunși în momentul în care regăsirea speranței și oglindirea ei în act ne revin inevitabil nouă.

Citeşte mai mult

Mandatar financiar

Luni, 07 noiembrie, am înregistrat-o pe doamna Puiu Camelia ca mandatar financiar al campaniei mele la Autoritatea Electorală Permanentă – Biroul județean Neamț. Codul unic de identificare a mandatarului financiar este: 14160048

Jurnal de lângă oameni (5)

roman1Cel mai frumos loc de pe pământ este acasă. Încă o săptămână acasă, la Piatra Neamţ, a trecut şi am văzut cât de mult înseamnă să sperăm în continuare şi să nu ne resemnăm. După ce am bătut de dimineaţă până seara străzile din Piatra Neamţ şi din Roman şi am vorbit cu sute de oameni, am înţeles că oamenii vor să trăiască acasă, alături de copiii, părinţii şi prietenii lor. Când le-am povestit că m-am întors acasă, după  12 ani  în care am trăit, studiat şi muncit în SUA, mi-au spus că mă felicită şi că ţara are mare nevoie de tinerii săi. Cu atât mai mult cu cât se întorc aici, în Neamţ. Locurile natale sunt parte a sufletului nostru. Este o legătură pe care nimeni şi nimic nu o poate rupe.  M-am întristat atunci când aproape toţi nemţenii cu care am vorbit mi-au spus că au rude plecate în străinătate. Responsabilitatea noastră, a celor care le cerem votul oamenilor, este să-i readucem acasă.

Citeşte mai mult

Jurnal de lângă oameni (4)

neamtO nouă săptămână, o nouă victorie. Imensă. A voastră, a celor care ați ales implicarea şi nu v-ați resemnat. Cu circa 7000 de semnături de susținere dintr-un necesar de 4700, mi-am depus candidatura la alegerile parlamentare ca independent pentru Camera Deputaților, alături de colegul meu, Andrei Carabelea, independent pentru Senat. Ambele candidaturi au fost admise.

Cum să le mulțumesc îndeajuns miilor de nemțeni care au decis în număr atât de mare să lupte în continuare, învingându-și resemnarea și greața acumulate în 27 de ani de deziluzii? Ce aș putea să le spun? Cuvintele nu-s suficiente. Nu pot să spun decât că nu-i vom dezamăgi, iar timpul – aliatul nostru de încredere – va demonstra că de data asta va fi altfel. Că România pe bune chiar merită o șansă. Și vom reuși fără doar și poate, ca și până acum, pentru că suntem #impreuna. 

Pentru că toată această luptă nu este nicio clipă despre Sebastian Burduja sau despre Andrei Carabelea. Este despre fiecare dintre noi, cetățeni ai acestei țări. Și despre o întrebare pe care trebuie să ne-o punem în fiecare zi: luptăm sau ne predăm? Dacă ne predăm, le facem jocurile celor care-și bat joc de noi de 27 de ani. Dacă luptăm, mai avem o șansă. Nicolae Steinhardt spunea: „Biruința nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta.” 

Citeşte mai mult

Le e frică de voi: în decembrie 2016, urna nu mai scapă turma

urnaUna dintre lecțiile ultimului an și în special a alegerilor, atât cele locale, care au avut loc, cât şi cele parlamentare, care vor avea loc în curând, este că vechile partide se tem pentru existenţa lor. Mişcările politice şi mai ales oamenii noi reprezintă o ameninţare pentru sistem. 

Întrucât puterea de decizie se află încă tot la ei, aceştia au apelat la tot felul de tactici la limita democraţiei pentru a a-şi asigura monopolul. Prima tactică se numeşte “if you can`t beat them, join them”

Apariţia unor figuri din societatea civilă cu credibilitate pe listele diverselor partide reprezintă o poleială jalnică, menită să contracareze imaginea de partide corupte şi incompetente. Întocmai unui măr frumos, dar complet putred în interior.  A doua tactică este “my house, my rules”. Şansele egale ale tuturor cetăţenilor de a fi aleşi sunt doar o vorbă în vânt şi nu o realitate. Legea electorală în vigoare este creaţia partidelor vechi cu un scop vădit: îngreunarea accesului noilor mişcări politice în zona de luare a deciziilor. În acest an, maşinăriile de partid vor influenţa nu doar şansele candidaţilor, ci însăşi existenţa lor. Potrivit legilor electorale, pragul absurd de semnături de susţinere, 1% din cetăţenii cu drept de vot, împiedică partidele noi cu mai puţine resurse să fie măcar pe buletinul de vot. 

Citeşte mai mult

Jurnal de lângă oameni (3)

romanO nouă săptămână petrecută alături de cetățeni: în strădă, în casele lor, la locul de muncă. O nouă săptămână și o nouă șansă de a cunoaşte alte mii de români care încă nu s-au resemnat. Ne-am îndeplinit încă de joi obiectivul nostru de etapă: pragul semnăturilor necesare (4.700) de a fost atins şi depăşit cu mult. Peste 6.500 de nemţeni au semnat pentru a construi împreună o Românie #pebune.

Dincolo de acest succes există și o altă victorie, mult mai importantă. A început un proces ireversibil de combatere a neîncrederii. Mulţi nemţeni simt că și la noi în judeţ și în țară se întâmplă ceva extraordinar: o mişcare nouă și puternică s-a format și crește în fiecare zi, iar pe 11 decembrie nu vom mai vota lista partidului care reprezintă răul cel mai mic, ci oameni care pot reprezenta cu adevărat cetățenii României.

Pentru românii din Neamţ, ca pentru românii de pretutindeni, firescul a devenit ceva bizar. Un candidat pe care îl poţi întâlni şi cu care poţi discuta faţă în față este o raritate. Candidatul care te invită la sediul de campanie pentru a-ţi cere un sfat pare o poveste. Candidatul care-şi strange pe bune semnăturile în stradă e o ciudăţenie de-a dreptul. De fapt, toată această campanie pentru România pe bune sparge tiparele unui sistem anchilozat în corupția și aroganța „aleșilor” noștri. Umplem în fiecare clipă imensul hău creat în 27 de ani între cetățeni și reprezentanții lor.

Citeşte mai mult

Jurnal de lângă oameni (2)

cortLa Neamț se petrece ceva extraordinar: se aprinde scânteia pentru schimbarea României. Pe bune.

Continui jurnalul dintre oameni după o nouă săptămână acasă.  Eforturile de strâns semnături s-au multiplicat şi tot mai mulți oameni au ales să dea o şansă României pe bune. Avem acum corturi în stradă, zeci de voluntari şi peste 4000 de semnături. Alături de echipa de la Neamț au venit colegi și prieteni din toată ţara, de la Roșiorii de Vede, Galați, Brăila, București, Constanța și Drobeta Turnu-Severin pentru a sta la câteva grade, în stradă, să strângă semnături. Pe lângă impresionanta probă de solidaritate a unei mișcări naționale, avem satisfacţia unui demers #pebune desfăşurat la firul ierbii, între şi pentru oameni. Sunt convins că fiecare din cei 4000 de sematari au lăsat în tabelul de susţinători, pe lângă propria semnătură, şi o fărâmă de speranţă pentru mai bine. Speranţă că, de data asta, poate va exista un candidat care să-i reprezinte. 

Citeşte mai mult

Jurnal de lângă oameni (1)

semnaturiCe înseamnă să fii om politic în România? Ce înseamnă să candidezi la o funcție publică în România? Ce înseamnă o (pre)campanie electorală în România?

Voi încerca, începând de astăzi, să răspund acestor întrebări. Nu pentru că cei ce citesc aceste rânduri nu ar avea răspunsurile lor, ci pentru că eu cred că au nevoie de altfel de răspunsuri. Despre ce ar trebui să fie politica pe bune şi mai ales despre cum nu ar trebui să (mai) fie. A fi om politic nu înseamnă a fi hoţ sau corupt sau incompetent. A candida la o funcție publică nu înseamnă a înșira promisiuni pompoase. O precampanie electorală nu înseamnă găleți şi pungi de zahăr sau făină.

Citeşte mai mult