PACT: Împreună pentru România cetățenilor
Dragi prieteni, ce zi minunată și ce vis frumos împlinit! Ne bucurăm din toată inima că suntem împreună la acest început de drum. Așa arată cu adevărat o „duminică între prieteni”. Prieteni vechi și noi, prieteni veniți din toată țara și din diaspora, prieteni de suflet și prieteni pe care nu i-am cunoscut niciodată, dar pe care îi cunoaștem pentru că sunt astăzi aici. Iar asta spune multe.
Ce ne aduce astăzi împreună? De ce acest PACT pentru România?
Avem cu toții motivele noastre, poveștile noastre, viețile noastre. Să vă spun de ce sunt eu astăzi aici. Acum trei săptămâni, am revenit acasă. Definitiv. După 12 ani în Statele Unite, familia și prietenii ne-au spus: stați acolo că stați bine, sunteți așezați la casa voastră, aveți o viață liniștită.
Alții ne-au spus: România nu e America, sunteți naivi și veți regreta amarnic, aici se intră la rupere. Dar noi știm foarte bine cum e România pentru că am venit acasă în fiecare an, iar din 2012, datorită serviciului, am mers la firul ierbii în peste 300 de localități din toată țara: de la Botoșani la Tecuci, de la Sângeroz Băi la Slatina, de la Măcin la București. Frumoasă țară avem!
Să vă spun de ce suntem totuși astăzi aici. Eu sunt aici pentru că bunicul meu, Tata Nic, a fost un om extraordinar, iar pe patul de moarte mi-a spus: ține minte un lucru, „în viață să nu faci ce poți, să faci ce trebuie”. Și mai sunt aici alături de soția mea Holly pentru că vrem ca fetița noastră de șase luni să crească și să-și urmeze visurile aici, în România, împreună cu toți colegii ei de generație.
Și nu suntem deloc singurii care gândim astfel.
Dragoș este aici pentru Ghia, bunica care l-a crescut. După o viață de muncă și de sacrificii are o pensie de 400 de lei, iar medicamentele fără de care nu poate supraviețui o costă în fiecare lună 500 de lei.
Florian este aici pentru că în satul Fâstâci din comuna Cosmești, județul Vaslui, în România secolului 21, sunt 72 de copii care îngheață pe băncile școlii lor. Și nu de săptămâna trecută, ci din 2006. Pentru o reabilitare care trebuia finalizată în doi ani cu 300.000 de euro s-a cheltuit de două ori mai mult până acum, iar lucrările continuă de 10 ani.
Dani este aici pentru Nea Marian, pe care l-a găsit la intersecția Buzești cu Griviței, în noaptea de Ajun, în scaunul lui cu rotile. Nea Marian a fost un constructor de geniu până când a rămas paralizat după un accident cerebral. Acum umblase după medicamente în tot Bucureștiul, între spitale și cozi la instituțiile de stat, ca să primească ce i se cuvenea. Nea Marian n-a avut ce să pună sub brad copilului lui în toți acești ani.
Andreea este aici pentru Eduard, unul dintre cei 150.000 de copii fără acte în țara noastră. Părinții lui Eduard sunt plecați să câștige un ban în Suedia, iar el a mers la școală clandestin și numai prin bunăvoința unui mediator școlar. Așa a terminat clasa zero și a fost cel mai bun din clasă. Dar în clasa întâi n-a mai fost primit după ce s-a mutat la Onești. Pentru că n-are acte, viitorul îi este compromis puțin câte puțin în fiecare zi.
Iar Octav, din comuna Tămășeni, este aici pentru că România lui are rimă. Fratele și prietenii lui au plecat de multă vreme în străinătate. Dar Octav se încăpățânează să rămână. Pentru că vrea să le poată spune în continuare copiilor săi: „Radu, Tudor și Anastasia, cei mai frumoși copii din România”. Din România, nu din altă țară, pentru că altfel pentru Octav nu rimează.
Sunt tot atâtea povești de viață câți oameni sunt cred în acest PACT pentru România. Nu doar aici în această sală, ci peste tot în țară și peste tot în lume. Tuturor le pasă de România și sunt, fără excepție, tineri de toate vârstele. Pentru că tinerețea este o stare de spirit, iar tinerețea fără bătrânețe cere trei ingrediente: sinceritate, curaj și speranță.
În primul rând, să fim sinceri cu noi înșine și unii cu alții. România poate mai mult și merită mai mult. Ne ajung 26 de ani de deziluzii și șanse ratate. Apoi intervine curajul de a acționa. Arena publică este imorală, murdară și periculoasă, dar cât de etic este astăzi refuzul implicării? Mai acceptăm o nouă generație pierdută? E vorba de generația copiilor noștri, dragi prieteni. Viitorul le aparține, România le aparține. Dar pentru ca ei să aibă o șansă mâine trebuie ca noi, astăzi, aici și acum, să spunem „AJUNGE” și să acționăm. Și nu în ultimul rând, tinerețea are nevoie de speranță. Ca să putem lupta pentru România pe care ne-o dorim cu toții, trebuie mai întâi să alegem speranța. Pentru că speranța este o alegere, în cele mai grele circumstanțe.
Să nu uităm nicio clipă că noi suntem astăzi aici, liberi să gândim și liberi să acționăm, pentru că în decembrie 1989 milioane de români au ales speranța. În fața gloanțelor și-a amenințărilor, sub unul dintre cele mai dure regimuri dictatoriale din lume, cetățenii României au strigat „AJUNGE” și ales să lupte. Bunici, părinți, copii. Toți oameni tineri. Împreună au reușit. Împreună.
În „împreună” stă totul. Fără „împreună” nu suntem o țară. Împreună astăzi și în fiecare zi de acum înainte. Simplu și frumos de spus, dar cât de greu de făcut!
Pentru că în România de azi am uitat să fim împreună. Am uitat cum este să luptăm împreună pentru ceva mai mare decât fiecare dintre noi. Pentru că în România de astăzi am devenit blazați și cinici. Pasivi și tăcuți. Îndârjiți și neîncrezători. Resemnați cu „merge și-așa” și cu răul cel mai mic.
Cele mai mari dileme le avem din patru în patru ani în cabina de vot: și eu cu cine votez…? Nu mai vrem să fim cetățeni turmentați, vrem să fim cetățeni implicați.
PACTul nostru începe cu fiecare cetățean al României. Despre asta este vorba, dragi prieteni. Aceasta-i schimbarea de paradigmă de care avem nevoie: politica nu este despre politicieni, este despre cetățeni. Cel mai simplu ar fi să continuăm să ne plângem în fiecare zi, la colț de stradă și la televizor, de cei care de 26 de ani pretind că ne reprezintă și se îmbogățesc din munca noastră, a cetățenilor cinstiți și de bună credință ai acestei țări.
A sosit timpul să ne întrebăm nu de ce așa-zișii lideri politici își bat joc de noi toți, ci de ce le mai permitem noi să facă asta. Suntem pregătiți să îi oprim? Suntem gata să ne luptăm împreună pentru drepturile copiilor noștri? Suntem gata să facem sacrificii pentru a lăsa în urmă o țară mai bună într-o lume mai bună?
Nu e cazul să ne păcălim singuri. Am ales să ducem o luptă cumplit de grea. Vedem în fiecare zi cum joacă sistemul: cu atacuri la persoană și la familie, cu manipulări, cu neadevăruri. În România de azi se intră la rupere și trebuie să știm, fiecare dintre noi, că vor fi sacrificii, vor fi zile grele și nopți nedormite, vor fi clipe petrecute departe de cei dragi.
Toate acestea pentru că simțim o responsabilitate de a da ceva înapoi acestei țări unde ne-am născut și unde ne-am format. Și pentru că doar România este ACASĂ. Cineva mi-a spus recent că este foarte posibil să facem și noi ca într-un proverb japonez: să punem astăzi o sămânță pentru un copac la umbră căruia nu ne vom odihni probabil niciodată. Pentru noi ar fi suficient. Pentru că știm că lupta aceasta va dura un an, un deceniu, o generație, sau poate chiar mai multe generații. Dar haideți să începem. Aici și acum. Împreună.
Pentru că ceea ce ne motivează în fiecare zi – și ceea ce politicienii de meserie și cei care îi slujesc credincios nu vor înțelege niciodată – este un singur lucru: această luptă nu este despre noi, este despre România și cetățenii ei. Este despre a găsi împreună soluțiile la problemele lor de zi cu zi, pentru ca apoi să le punem în practică împreună. Pe noi nu ne veți auzi urlând, atacând, bătând cu pumnul în masă. Suntem aici să discutăm despre cetățeni, nu despre policieni, și vom respecta întotdeauna acest principiu sfânt. Vom lăsa timpul să-și spună cuvântul.
Dincolo de asta, nu cerem un cec în alb de la nimeni. Suntem pregătiți să muncim zi și noapte pentru a îndeplini misiunea acestui PACT — să redăm pentru România cetățenilor ei pentru a construi împreună o țară în 3D: România democratică, România dezvoltată, România demnă. O țară europeană și euro-atlantică. O țară cu fruntea sus.
Împreună totul este posibil, oricât de greu ar părea. Acesta este PACTUL nostru România și vă invităm să-l construim în zilele și anii care vor urma. Cum? Doar ÎMPREUNĂ.