Stanford.

Am plecat înarmat cu multă ambiție și mai ales conștient că aveam de îndeplinit „o misiune”: să demonstrez că un român poate fi cel mai bun. Să învăț cât mai mult și cât mai bine. A fost și antidotul meu pentru dorul de casă și de cei dragi. Mi-am ales ca specializare politicile comparate, în special studiul democrației. Vroiam să înțeleg unde greșise România și cum de se năruiseră atât de repede speranțele noastre din zilele Revoluției. „De la speranță la deziluzie”, teza mea de specialitate (honors thesis), oferea și un răspuns: corupția generalizată. Era și este, în viziunea mea, sursa celor mai importante probleme ale României, de la sistemul educațional și de sănătate la infrastructură și servicii publice. La momentul 2008, teza mea a fost prima lucrare care analiza evoluția cadrului anticorupție în contextul procesului de integrare europeană.

Am absolvit Universitatea Stanford, cu onoruri și merite deosebite, Phi Beta Kappa (titlu acordat încă din anul III celor mai buni studenți ai promoției), cu specializările Politici Comparate (Honors), Economie și Sociologie (minors). Am fost studentul unor profesori ca Larry Diamond (mentorul meu din 2005 până astăzi), Patrick Chamorel & Adrienne Jamieson, Donna Hunter, Doug McAdam, Mark Granovetter, William Dement, Stephen Krasner, Gerhard Casper și mulți alții. Sunt mândru că am fost admis la Stanford în 2004 (am fost singurul român în promoția mea) și am absolvit printre primii. Totodată, rămân conștient că șansa de a studia la această universitate de top o datorez și familiei, care m-a susținut necondiționat printr-un efort financiar deosebit. Le sunt veșnic recunoscător și îmi doresc ca toți elevii și studenții din România să poată avea acces la cea mai bună educație din lume, fără nicio barieră în calea performanței lor. În viziunea mea, România va trebui să urmeze exemplul altor state și să acopere integral cheltuielile tinerilor admiși la una dintre universitățile de top-10 (dacă nu top-50) în lume.