Dragi români de pretutindeni, pe 10 august 2018 v-am chemat acasă. Peste trei milioane dintre voi aţi văzut acel apel. Erau zile grele în lupta noastră, a românilor cinstiţi, împotriva abuzurilor, corupţiei şi încercărilor de capturare a României.

Atunci aţi venit acasă. Şi aţi scris cea mai frumoasă pagină din istoria recentă a democraţiei româneşti. Aţi aprins lumina, iar de atunci România a început să se facă bine. Tot cu ajutorul vostru, tot cu sacrificiile voastre, sublim exprimate prin răbdarea infinită a cozilor de la urnele de vot de anul trecut.   

Acum, ţara noastră trece printr-o altă bătălie, pe care nimeni nu şi-ar fi imaginat-o. O bătălie care nu se poate câştiga cu presiuni publice şi proteste civice. Una care pune nu doar România, ci toată omenirea, într-o situaţie fără precedent. Mulţi dintre voi aţi ales să veniţi acasă şi în aceste momente grele -- poate tocmai din cauza (sau datorită) lor. Şi vă mulţumesc pentru asta.

La dezbaterea de ieri şi până mai ieri, Viorica pare că a fost o elevă silitoare şi docilă care, mânată de ambiţia de a îşi depăşi condiţia şi de a scăpa de eticheta ruşinoasă pusă de multiplele sale gafe şi greşeli, a învăţat şi a executat tot ce i-au spus consultanţii plătiţi pe bani grei ai PSD.

Citeam chiar ieri o analiză foarte bună a lui Moise Guran, intitulată „Jana se transformă”, după un şlagăr anume. Este despre transformările Vioricăi şi explică foarte clar, deşi în termeni tehnici, tot ce am remarcat şi noi în ultimele săptămâni. Orele de training şi tehnicile de comunicare din manuale s-au văzut în discursul vizibil îmbunătăţit, în limbajul non-verbal controlat şi diverse tactici de manipulare desprinse din cărţile de profil.