În crize fără precedent, cum este cea actuală, nu există răspunsuri predefinite. Multe necunoscute, multe măsuri neașteptate. Haos, nervi întinși la maximum, nopți nedormite. O singură întrebare fundamentală: ce facem când nimeni nu știe ce este de făcut? 

Supraviețuitorii marilor crize ale omenirii au în comun câteva calități importante. S-au adaptat rapid. Au înțeles că e nevoie de soluții și procese complet diferite pentru a rezolva noile provocări. Au comunicat. Au mai și greșit, dar asta contează mai puțin. Important este să înțelegem ca jocul de astăzi este complet diferit de cel de ieri și de cel de mâine.

Sunt zile complicate și nopți neliniștite. Și sunt sigur că asta e valabil pentru mulți români, care se tem de ceea ce este și mai ales de ceea ce va urma. Unii exploatează asta: pentru voturi, like-uri, sau audiență. Mă obsedează însă câteva cuvinte, rostite solemn de la cea mai înaltă tribună a lumii acum aproape 90 de ani: „Singurul lucru de care trebuie sa ne fie frică este însăși frica” (The only thing we have to fear is fear itself).

Pe 4 martie 1933, Franklin D. Roosevelt (FDR) prelua mandatul de președinte al SUA într-un moment foarte greu al țării și al întregii lumi. FDR a condus țara prin marea criză economică și Al Doilea Război Mondial, dar discursul său de inaugurare a fost definitoriu pentru tot ce a urmat și a rămas în memoria colectivă: un lider puternic și curajos, care a dat speranță Americii și lumii libere atunci când acestea aveau cea mai mare nevoie de asta.