În timp ce citeşti acest articol, vreau să te rog să îţi imaginezi ceva. Imaginează-ţi casa în care ai crescut. Gândeşte-te la cele mai frumoase momente din copilăria ta, la joacă fără griji, la familia ta, la amintirile pe care nimeni nu ţi le va şterge.

Apoi derulează următorul film: casa în care ai crescut rămâne tot mai goală. Om drag după om drag pleacă. Pereţii se cojesc, acoperişul se dărâmă, geamurile sunt sparte şi ferestrele se clătină la primul vânt. Casa e plină de praf, iar bătrânii care au rămas acolo, să aibă grijă de ea, nu mai pot face mare lucru. În curând o să cadă toată casa şi în locul ei va rămâne doar un morman de moloz, pe care ploaia şi vântul îl vor face una cu pământul, peste ani.