În fiecare zi, la ora 13.00, cu doza firească de îngrijorare, aşteptăm informarea de la Grupul de Comunicare Strategică privind evoluţia pandemiei de COVID-19 în România. Câţi infectaţi au apărut în ultimele 24 de ore? Câte persoane s-au vindecat? Câţi români şi-au pierdut viaţa în lupta cu acest virus?

Tresărim de fiecare dată când primim alerte de la site-urile de ştiri, informări sau mesaje. Pentru mulţi dintre noi sunt doar cifre. Statistici seci care ne arată pe un grafic în ce stadiu mai e curba pandemiei. Pentru cei rămaşi în urmă, care au pierdut pe cineva drag, în spatele cifrelor sunt doruri şi dureri, care nu pot fi compensate de nimic. 

În crize fără precedent, cum este cea actuală, nu există răspunsuri predefinite. Multe necunoscute, multe măsuri neașteptate. Haos, nervi întinși la maximum, nopți nedormite. O singură întrebare fundamentală: ce facem când nimeni nu știe ce este de făcut? 

Supraviețuitorii marilor crize ale omenirii au în comun câteva calități importante. S-au adaptat rapid. Au înțeles că e nevoie de soluții și procese complet diferite pentru a rezolva noile provocări. Au comunicat. Au mai și greșit, dar asta contează mai puțin. Important este să înțelegem ca jocul de astăzi este complet diferit de cel de ieri și de cel de mâine.