Suntem mai dezbinați ca oricând. Aceste este adevărul dur de la care încep această pledoarie pentru unitate. O pledoarie onestă, într-un timp asaltat de prea multe etichete și prejudecăți. Ultimii ani și în special pandemia au creat prăpăstii prea adânci între noi. Și uităm prea des sensul cuvântului împreună. 

Dragi români de pretutindeni, pe 10 august 2018 v-am chemat acasă. Peste trei milioane dintre voi aţi văzut acel apel. Erau zile grele în lupta noastră, a românilor cinstiţi, împotriva abuzurilor, corupţiei şi încercărilor de capturare a României.

Atunci aţi venit acasă. Şi aţi scris cea mai frumoasă pagină din istoria recentă a democraţiei româneşti. Aţi aprins lumina, iar de atunci România a început să se facă bine. Tot cu ajutorul vostru, tot cu sacrificiile voastre, sublim exprimate prin răbdarea infinită a cozilor de la urnele de vot de anul trecut.   

Acum, ţara noastră trece printr-o altă bătălie, pe care nimeni nu şi-ar fi imaginat-o. O bătălie care nu se poate câştiga cu presiuni publice şi proteste civice. Una care pune nu doar România, ci toată omenirea, într-o situaţie fără precedent. Mulţi dintre voi aţi ales să veniţi acasă şi în aceste momente grele -- poate tocmai din cauza (sau datorită) lor. Şi vă mulţumesc pentru asta.

Am avut onoarea de a susține acest discurs la Conferința Leadership Studențesc, organizată pe 10 decembrie 2011, la Washington D.C.