Vorbim prea putin despre viitor. Preocupati prea mult de azi, de ce se intampla pe scena politica, in tara, cu traiul de zi cu zi, cu nimicuri si petarde aruncate de altii ca sa ocupe timpul, ne gandim din ce in ce mai putin la maine.

Romania pierde anual sute de mii de romani, pe care ii privim, de cele mai multe ori, cu cinism. Ne pleaca forta de munca, ne pleaca platitorii de taxe. Vedem doar cifre. Uitam, insa, ce este in spatele acestor statistici. O tara depopulata si imbatranita. O tara cu tot mai putini copii. Inca o tara, asadar, dar pentru cat timp?

Suntem din nou năuciţi. Prin transformarea Codului Penal în Codul Penalilor, democraţia românească a primit – oare a câta oară în ultimul an şi jumătate? – o nouă lovitură cruntă.

Pe zi ce trece, în România se instituţionalizează o nouă formă de organizare statală: cleptocraţia. Instituţia fundamentală a democraţiei româneşti, Parlamentul României, este luată ostatică de un grup de infractori condamnaţi şi de complicii lor - a se citi coaliţia PSD-ALDE-UDMR-grupul minorităţilor (parţial). Practic, aşa cum susţine şi Moise Guran, purtătorul de suveranitate delegată de popor legiferează acum în favoarea unei găşti, deci în nume propriu, ceea ce Articolul 2 din Constituţie interzice cu desăvârşire. Este o preluare ostilă a puterii, într-o manieră similară unei lovituri de stat.

Fiece popor și fiece epocă stă pe umerii vremilor trecute.
Mihai Eminescu

Am avut recent ocazia să revăd locurile dragi ale copilăriei mele și să retrăiesc momente pe care le-am purtat, peste tot prin lume, în adâncul sufletului meu. Am revenit astfel în comuna Dochia, județul Neamț. M-am rugat, ca de atâtea ori, în biserica Sfinții Mihail și Gavril, și-am zăbovit câteva clipe în fața unei inscripții de care am fost întotdeauna foarte mândru.