Sunt zile agitate pe scena publică, chiar dacă este Săptămâna Mare. Politica are rostul ei, însă un lucru e cert: România are nevoie de mai mulți oameni politici și de mai puțini politicieni. Dincolo de tulburările de moment, provocările sistemice ale țării se acumulează și se agravează. Iar generațiile de sacrificiu par că nu se mai termină, iar unele generații riscă să se piardă de tot.

O nouă săptămână, o nouă ședință de consiliu local la Sectorul 1. Deși, față de precedenta ședință, au apărut elemente noi care confirmă că bugetul propus consilierilor locali ignoră decizia Tribunalului București și este evidentă necesitatea refacerii acestuia pentru a intra în legalitate, pentru Clotilde Armand, primarul sectorului 1, legea pare să fie opțională.

O singura persoana putea, dintr-o frază, să rezolve criza politică: Vlad Voiculescu. “Regret decizia Premierului, nu sunt de acord cu ea, dar pentru binele țării am hotărât să fac un pas în spate. Fac un apel public către colegii mei de partid să rămână la guvernare în aceste momente grele pentru români, iar tuturor susținătorilor mei le spun: mergem mai departe!”

Unul dintre principalele instrumente pe care un parlamentar îl are la îndemână, pentru a clarifica anumite lucruri sau a facilita comunicarea dintre cetățeni și guvernanți, este adresarea de întrebări sau interpelări membrilor guvernului. Am făcut și eu asta, de 21 de ori, pe parcursul ultimelor două luni.

La distanță de doar câteva zile, marea noastră actrița Maia Morgenstern a primit replici antisemite de la un invitat într-o întâlnire cu directorii de instituții de cultură și o amenințare oribilă cu moartea. Mesajul îi transmitea că va fi supusă, împreună cu familia ei, la tratamente inumane, că va fi incendiat Teatrul Evreiesc şi toţi actorii de acolo. Autoritățile au transmis că autorul a fost prins și sper să primească o pedeapsă exemplară.

Un vechi proverb spune că atunci când vântul schimbării suflă, unii oameni construiesc ziduri, iar alții mori de vânt – sau, dacă vreți, centrale eoliene, în secolul nostru.

Refrenul „bugetului de austeritate” răsună din ce în ce mai șters, spre disperarea celor care l-au scornit. Circul ieftin pe care opoziția a încercat să îl pună în scenă a rămas doar o încercare tristă de distragere a atenției de la adevăr și de la cifrele cu adevărat importante: 62 de miliarde de lei pentru investiții, 5,5% din PIB. Record al ultimelor trei decenii. Este pur și simplu cea mai mare sumă alocată dezvoltării României în toată perioada postdecembristă. 

În 2020, mai exact pe 21 iulie, Europa și-a învins demonii dezbinării și ai populismului, a înțeles că problemele comune au nevoie de soluții comune și a ales calea solidarității. Pentru România, a fost ziua care ne-a dat nu doar acces la tratamente și vaccinuri pentru a ne face bine pe termen scurt, dar și cea mai mare șansă la dezvoltare pe termen lung.

Sâmbătă, 20 februarie, acasă, la Piatra Neamț, deputatul liberal, Sebastian Burduja, a avut prima lansare oficială a cărții „Planul pentru România – Șapte revoluții intelectuale pentru o țară în care vrem să rămânem”.

Sebastian Burduja, vicepreședinte al Partidului Național Liberal și deputat PNL de București, lansează primul vlog politic din România. Într-o perioadă în care conținutul video este cel mai accesat de internauți, iar încrederea tinerilor în clasa politică este la cote minime, Burduja publică, sub brandul „Planul pentru România”, primul episod dintr-un vlog care își propune să arate ce înseamnă politica românească, de la activitatea parlamentară la cea de lider de filială de partid. 

Liderul PNL Sector 1, Sebastian Burduja, s-a declarat siderat de comportamentul actualului primar al Sectorului 1, Clotilde Armand. „Spre deosebire de PSD, noi vrem transparență – totala. Iar cetățenii trebuie sa stie adevarul si sa judece singuri”, a precizat Burduja, care, în context, a opinat că „nu credea ca astfel de manifestări sunt posibile în anul 2021, de la un primar care a câștigat alegerile într-un parteneriat”.

Suntem mai dezbinați ca oricând. Aceste este adevărul dur de la care încep această pledoarie pentru unitate. O pledoarie onestă, într-un timp asaltat de prea multe etichete și prejudecăți. Ultimii ani și în special pandemia au creat prăpăstii prea adânci între noi. Și uităm prea des sensul cuvântului împreună. 

În fiecare zi, la ora 13.00, cu doza firească de îngrijorare, aşteptăm informarea de la Grupul de Comunicare Strategică privind evoluţia pandemiei de COVID-19 în România. Câţi infectaţi au apărut în ultimele 24 de ore? Câte persoane s-au vindecat? Câţi români şi-au pierdut viaţa în lupta cu acest virus?

Tresărim de fiecare dată când primim alerte de la site-urile de ştiri, informări sau mesaje. Pentru mulţi dintre noi sunt doar cifre. Statistici seci care ne arată pe un grafic în ce stadiu mai e curba pandemiei. Pentru cei rămaşi în urmă, care au pierdut pe cineva drag, în spatele cifrelor sunt doruri şi dureri, care nu pot fi compensate de nimic. 

Marea sărbătoare de Florii este despre două elemente fundamentale, aparent contradictorii: smerenie şi biruinţă. În aceste zile şi în cele ce vor urma, avem nevoie de ambele – ca de aer.

Un aer pe care unii dintre semenii noştri se luptă cu încrâncenare să-l mai tragă o dată în piept. Unii reuşesc (vremelnic), alţii nu.

„Dacă nu ne smerim, vom pierde acest război”. Un rând din mărturia cutremurătoare a Cpt. dr. Mihai-Alexandru Mărginean, medic militar din prima linie la Suceava. Şi continuă: „Rugaţi-vă! Dacă nu Lui Dumnezeu, atunci unui dumnezeu. Recunoaşteţi că am fost înfrânţi, caci ăsta e primul pas spre victorie.”

În urmă cu aproape 60 de ani, unul dintre cei mai puternici lideri politici ai lumii, John F. Kennedy, rostea într-un discurs considerat printre cele mai bune din istorie o frază ce avea să dăinuie peste decenii: „Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, întreabă ce poţi face tu pentru țară”. Al 35-lea președinte al SUA a fost și este un simbol al idealismului, iar mandatul său a marcat un punct de reper în istoria SUA, o perioadă de renaștere și restart. Inspirați de cuvintele lui Kennedy, generații întregi de americani s-au pus în slujba țării, inclusiv prin celebrul program de voluntariat Peace Corps.

„În pregătirea unei bătălii, mi-am dat seama de nenumărate ori că planurile sunt zadarnice, dar planificarea este vitală”. Sunt cuvintele Generalului Dwight D. Eisenhower, cel de-al 34-lea Președinte al Statelor Unite ale Americii. Omenirea și România sunt deja angajate astăzi într-o luptă neconvențională, într-o profundă criză sanitară, socială și economică, probabil cea mai grea provocare de la marea criză economică din anii 1930 încoace. Mizele sunt multiple, de la dezvoltare economică la securitate națională, având în vedere competiția globală tot mai acerbă pentru resurse.

Ce are România de făcut? Încă de la începutul lunii aprilie, am expus în spațiul public ideea unui Plan pentru România, o viziune bazată pe trei principii de temelie: democrație liberală, într-un context regional tot mai apăsat de tentația bocancului autoritar; deschidere către exterior, într-un context global deturnat către izolaționism și populism; și responsabilitate individuală, într-un context social tot mai ancorat în reflexul de a aștepta și de a cere pentru sine, în loc de a oferi și de a face pentru alții.

S-a vorbit mult pe tema votului de acum câteva zile din Parlament pentru alegerea preşedintelui Consiliului Legislativ. Odioasă nominalizarea din partea partidului care controlează Parlamentul, asta este cert. Şireată distragerea atenţiei publice înspre zona PNL-USR, când de fapt subiectul esenţial era că partidul care l-a propus pe Iordache nu se reformează decât de formă, cu o spoială ieftină, de ochii lumii. Pe cine să mai păcălească?

Mie unuia întreaga dezbatere mi-a amintit de un demers pe care l-am iniţiat în 2015 - iniţiativa cetăţenească i74 pentru vot la vedere în Parlamentul României. A fost, în fapt, prima iniţiativă cetăţenească pentru consolidarea democraţiei româneşti după 1990. Mă bucur că efortul nostru de atunci a inspirat, ulterior, iniţiative de tipul „fără penali”, pe care, de altfel, le-am susţinut fără echivoc. Aici veţi regăsi textul prin care am anunţat atunci lansarea i74, împreună cu colegii din Fundaţia CAESAR. Iar aici este clipul video explicativ prin care făceam apel pentru semnături.

Sunt vremuri aparte. Sunt primele sărbători de Paște pe care le petrecem fără familie, prieteni și toți cei dragi. Pentru mulți dintre noi, este prima noapte de Înviere în care nu mergem la biserică, la slujbă, să luăm lumină și să cântăm „Hristos a Înviat”. Reușim să găsim bucurie, în toată această mare de anxietate, între toate frământările și gândurile? Cu puțin noroc și ceva mai multă tehnologie, da. 

Dar măcar în aceste zile să ne gândim la cei care nu sunt la fel de norocoși. Nu ca o datorie, nici măcar ca un exercițiu de smerenie, ci pur și simplu pentru că fără acești oameni viața noastră nu ar putea continua nici măcar în această nouă „normalitate”.

Citesc în fiecare zi, cu un amestec de emoție și recunoștință, articole, interviuri, povești cu și despre cei din linia întâi. Medici, asistente, infirmieri - cei care se luptă cu virusul în spitale, la primiri urgențe, sau în ambulanțe. Săptămâna trecută am făcut o postare despre Mama mea, medic primar de familie în București. A devenit virală, ajungând la peste 100.000 de oameni. Nu era intenția mea să o fac celebră, am vrut să vestesc lansarea programului „Medici pentru România”, o platformă online de consultanță medicală 100% gratuită. 

Românii și-au ales primarii: cei pe mâna cărora va fi destinul comunității lor în următorii patru ani. După o campanie complicată, cu restricții și provocări de toate felurile, și o zi a votului cu multe tensiuni, avem 3.180 de primari noi sau realeși care își vor prelua foarte curând atribuțiile și vor avea în mâini, la propriu și la figurat, soarta celor în slujba cărora sunt. 

Recomandările din această scrisoare sunt un mix de idei pe care le-am acumulat în experiența profesională de la Banca Mondială, alături de colegii mei de acolo, cu gânduri de cetățean și de om politic implicat în viața cetății.

N-am pretins niciodată că aș deține adevărul absolut. Dar cele de mai jos pot fi un punct de plecare, fără partizanat politic, mai ales pentru primarii aflați la un început de drum nou. Cu o singură condiție: să înțeleagă că politica nu este despre politicieni, ci despre cetățeni. Deci să-și slujească semenii și nimic mai mult, în fiecare clipă.